Pătrunderi în abruptul Bucegilor

XLII

Pătrunderi în abruptul Bucegilor

(1927-1932)

Către sfîrşitul deceniului trei, cei mai buni dintre turişti nu se mai mulţumeau cu turele clasice pe munte. Spiritul de competiţie afectează acum cele mai neaşteptate domenii ale mişcării montane. Este organizată de pildă o excursie-întrecere, de la Orşova în Făgăraş, pe creasta Meridionalilor, la care primii sosesc, după 20 de zile, Eugen Stoian*1 şi Vasile Căpăţînă. Între participanţi, Mutzi Geresch, ajunsă pînă la Sibiu, în vreme ce unii bărbaţi au abandonat mult mai devreme. Abruptul Bucegilor le-ar fi fost acestor îndrăzneţi un teren ideal de manifestare, dar lipsa unei minime îndrumări în această zonă dificilă făcea că pînă şi curajul de excepţie să pălescă. De aceea, schiţa lui Radu Ţiţeica a fost mai mult decît binevenită. Apoi, orgoliul pare să fi   jucat un rol însemnat în dezvoltarea alpinismului: “Dacă X, pe care-l cunosc bine, nefiind cu nimic mai breaz că mine, a putut merge pe acolo, de ce nu aş izbuti şi eu ?” Prin urmare, începînd cu 1927 se înregistrează o adevărată explozie de excursii în abrupt. Situaţia este reflectată de un tabel al “curselor grele” (găzduit de Al trelea anuar al Bucegilor) în care sînt menţionate 47 de persoane, dintre care 37 membri T.C.R. Se detaşa activitatea grupului Ţiţeica, cu ture pe Valea Seacă a Caraimanului, Valea Gălbenelelor, Valea Seacă a Coştilei, Valea Ţapului (în total 15 trasee pe văi şi brîuri). Le urmau Adrian şi Aurel Ghinescu (împreună cu invitaţi din Belgia şi S.U.A., pe Brîul Jepilor, Claia Mare, Seaca dintre Clăi, Brîul Portiţei), Romulus Goliger, Petre Juster.

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply