Pătrunderi în abruptul Bucegilor (1927-1932) (II)

XLIII

Despre dispariţia lui Niki Alexandrescu am aflat seara, în gara Buşteni, de la Vasile Căpăţînă. Pe moment nu am dat importanţă problemei, căci se mai întîmpla ca unul din noi să întîrzie pe munte, şi să apară a doua zi. Curînd însă mi-a telefonat sora lui Niki, ingrijorată că acesta nu se întorsese acasă; i-am spus ceea ce ştiam şi eu de la Vasile. Ulterior, poliţia a luat în calcul şi posibilitatea unei crime*1, lucru despre care am aflat cînd m-am trezit convocat, împreuna cu Nicu Comănescu, pentru relaţii. Pe munte nu a fost descoperit vreun indiciu cu privire la dispărut, ninsoarea căzută în răstimp ştergînd orice urmă.” (Nini Parhon)

Cadavrul celui dispărut pare să fi fost descoperit, imediat după topirea zăpezilor, de către ciobani, care n- au vrut să se complice anunţînd autorităţile; mai mult, şi-au însuşit bocancii mortului. Abia la sfîrşitul lunii iunie 1929, l-au găsit şi turiştii*2.

La 17 august 1929 (cf. notaţilor de pe fotografiile luate cu acel prilej), Const. Stoenescu, Vasile Ghica, sublocot. Pericle Ionescu şi Puiu Panaitescu au fixat, “în amintirea unui prieten mort”, o mică cruce pe unul din Acele Morarului (al treilea de la est la vest)*3. Peste trei ani, C. Stoenescu (care a reţinut fotografic ambele momente) participă şi la montarea unei cruci explicit în memoria lui Nicolae Alexandrescu*4, pe locul unde fusese descoperit accidentatul*5.

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply