Întoarcere la piscul copilăriei

Vasile Ioan Ciutacu

Convorbire cu istoricul, prof. Univ. Dr. Ion Bulei – Sorin Nicolae Popa – primar or. Comarnic

Motto:

”Astăzi chiar de m-aş întoarce

A înţelege nu mai pot

Unde eşti copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?”             Mihai Eminescu

 

Cuvânt înainte

Ideea primarului Sorin Nicolae Popa de a edita un album despre Comarnic cu ocazia Centenarului Marii Uniri, trebuie salutată. Cum bine îi stă şi CD-ului care ”dublează” această prezentare a unui oraş ce se zbate în uitare. Şi care, iată, datorită actualului edil şef ”se încăpăţânează” a ne contrazice. Iar placheta omagială ”Centenarul Marii uniri”, extrem de inspirat editată, este, cum se zice, cireaşa de pe tort. Dar lucrurile nu se opresc aici! Primarul Sorin Nicolae Popa s-a pus pe drumuri cu sufletul deschis să înmâneze cartea de prezentare a oraşului, CD-ul, dar mai ales placheta, valorilor autentice ale Comarnicului. Acestora le-a intrat în curte, în casă sau pe unde a dat de ele. Chiar şi dacă unele din acestea erau în haine de lucru, ori, pur şi simplu, se adunau de pe drumurile vieţii. Înmânarea acestor ”daruri” simbolice şi de efect cu strângerea de mână a primarului cu a ”premiantului” pecetluieşte şi scoate în evidenţă plecarea capului conducătorului în faţa valorii. Şi care, după mine, practic, acum în aceste zile geroase şi cu cărbunii stinşi este singura cale a românului de a se ridica din genunchi. E bine de precizat, un lucru bine făcut pentru recunoaşterea valorii şi a adevărului, de ce nu?, trebuie să facă parte din actul politic, într-o democraţie care se doreşte a fi respectată. Aşa încât, acţiunea primarului de a înmâna nişte simboluri onorifice unor valori autentice ale acestui oraş, repet, este bine venită, oriunde şi oricând! Şi de menţionat…

***

Cam aşa gândeam eu când împreună cu primarul Sorin Nicolae Popa, pe 31 decembrie 2018, orele 11.00, am bătut în uşa istoricului Ion Bulei – conform unei prealabile înţelegeri- comărnicean la origini şi care, acum, îşi petrece zilele pe strada Pădurea Pustnicului, nr. 127 Sector 1, Bucureşti, alături de soţia – Mariana Avram Bulei, proaspătă pensionară. Bineînţeles în interiorul frazelor istorice care, cred, că mâine o să fie o nouă carte de succes, un nou articol care va înnobila paginile vreunui cotidian. Poate este bine să spunem celor care nu ştiu cine este istoricul Ion Bulei. Ei bine, a fost cercetător (1971-1990), profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (din 1993), diplomat (ataşat cultural Roma, 1990-1993, director al Institutului Cultural Român de la Veneţia, 1997-2003), autor a 22 de cărţi singur autor, 38 în colaborare, peste 160 studii şi articole. Premiul Nicolae Iorga al Academiei Române. Premiul Uniunii Scriitorilor. Premiul revistei Magazin istoric. Decorat cu Steaua României, în grad de cavaler. Cetăţean de Onoare al oraşului Comarnic. Iată-ne pe toţi patru în sufragerie. Prin uşa deschisă ”strecor” în apartament o creangă din bradul copilăriei noastre care mai adie încă. ”Înţelegeţi?, nu puteam să vin cu mâna goală!” Profesorul o primeşte. Parcă e un copil când i se dă păpuşa…

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply