Sugestii pe probleme locale sau, mai bine zis, pe ce a mai rămas din ele

Doru Cernescu

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.     

Da, domnilor aleşi, numiţi ori agreaţi. Chiar dacă ştim că urbea noastră e îndatorată pentru următorii 20 de ani şi în aceste condiţii, fie din naivitate sau dintr-un exces de zel pe care evident nu îl veţi putea înţelege, încă mai facem „inventarul” lucrărilor şi investiţiilor ce au mai rămas nerezolvate în urma cataclismului ce s-a abătut, cu voia dumneavoastră, asupra comunităţii, nu de alta dar spună oricine şi orice bani au fost şi încă mai mulţi decât ne trebuiau, de aceea probabil nici nu s-au mai ajuns. Totuşi, pentru început, să facem o mică trecere în revistă a resurselor şi asta pentru toţi pomanagiii abonaţi la festivităţi şi plimbări, dar şi pentru ce nu cunosc situaţia care, în cele aproape trei mandate consumate până acum, nu a fost consultată (o dată măcar, asupra bugetului, gradului de îndatorare şi investiţiilor), ce firesc ar fi fost să aibă săracele şi o ordine de priorităţi. Astfel, aşa cum am mai precizat şi cu alte ocazii, comparativ cu mandatul fostului primar Bucur, alesul reales-reales, a reuşit să împătrească valoarea încasărilor, şi nu aş zice că e un merit deoarece această super-majorare nu s-a datorat unei mai eficiente colectări a taxelor şi impozitelor vechi, ci a introducerii altora, ce s-au tot mărit an de an, indiferent de situaţie. De asemenea, în aceeaşi perioadă s-au dublat şi impozitele (dar pentru a vă convinge uitaţi-vă pe facturile din 2008 şi apoi pe cele din 2018). În noul context aşa cum am precizat mai sus, au apărut şi taxele de parcare, inclusiv pentru localnici. Da, pentru localnici ce nu au beneficiat prin naştere ori domiciliu îndelungat în Sinaia de nicio facilitate (că nu era mare lucru dacă li s-ar fi dat, ca un „bonus de fidelitate” măcar un teren de zece metri pătraţi fiecăruia, a nu se confunda cu ceilalţi di metri pe care îi plătim ca şi cum am face acolo o pensiune). Da, cei 10 metri pătraţi ar fi reprezentat totuşi ceva pentru sinăienii ce şi-ar fi putut parca propriile maşini acolo, iar pentru cei de la bloc ar fi reprezentat un drept firesc să îşi asigure un minim de spaţiu intim, plantându-şi acolo şi trandafiri dacă au această opţiune şi aceasta cu atât mai mult cu cât aleşii, tot aleşii săracii, şi-au luat la preţuri derizorii mii de metri pătraţi, şi parcă nu prea e echitate, chiar dacă se merge după dictonul cine împarte, parte îşi face.

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply