Despre nemărginire, dintr-o margine de lume

Ionela Sbîrcea

Moto:     Hai cu mine până la capătul lumii, Poate lumea are totuşi un capăt.                    (Zaharia Stancu)

Fermecate într-un ritual al descântecelor de viaţă şi de moarte, cuvintele îl poartă pe boemul pasager în timpuri străvechi cărora doar fantezia le mai poate reedita firul narativ. Apelând la indulgenţa unui destin apt să înfăptuiască miracolul ( poate pentru a vedea cu propriii ochi cum se reface lumea din temelii ) invocă un alt început necesar remodelării fiinţei, motiv pentru care găseşte metafora destinului în ritmul voluptos al valurilor ce trebuie să fi purtat cândva corabia lui Noe. Insomniile fireşti unui utopic cu particularităţi cerebrale le tratează cu un remediu ancestral: ura din iubire şi iubirea din ură. Tăcerile scrisorilor spânzurate de un fir de iarbă îi stabilesc discret domiciliul într-o margine de lume, de unde trimite caligrafic câte un post-scriptum discret. Am inserat aici fragmente din titlurile volumelor de versuri publicate de poetul comărnicean Vasile Ioan Ciutacu, din 2000 până astăzi: Descântece pentru viaţă şi moarte, 2000, Spânzurat de-un fir de iarbă, 2007; Indulgenţe pentru un loc pe corabia lui Noe, 2009, Iubeşte-mă începe ura, 2013 , Nici eu nu dorm- 2015, P.S. Dintr-o margine de lume 2019 .

Volumul de versuri“P.S. Dintr-o margine de lume“(2019) reuneşte 93 de poezii ce trasează fiinţial graniţa dintre tumultul lumii moderne, grăbite spre oriunde şi nicăieri şi locul din care ne observă modest şi sensibil, poetul Vasile Ioan Ciutacu care a făcut din dealurile Comarnicului, palatul de aur al sufletului său.

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA PUBLICATA

You may also like...

Leave a Reply