Apel

Nicolae IOSIFESCU

Fost membru al Consiliului Local Sinaia în actualul mandat, ales pe listele PNL

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Ultimii ani au marcat o nemulţumire evidentă a celor mai mulţi dintre noi, mai ales atunci când ne raportăm la serviciile publice, infrastructură sau abuzurile decidenţilor politici. Chiar şi cei care tac de obicei au ajuns să îşi manifeste dezaprobarea. Aşa se face că liderii politici sunt din ce în ce mai aspru criticaţi, li se spune să ne lase în pace, să îşi vadă de ale lor că ne-am cam săturat de ei. Indiferent că ne place sau nu, politica este cea care ne influenţează viaţa de zi cu zi, chiar dacă unii dintre noi încearcă să fie indiferenţi la fenomenul politic. Înjurăm, de regulă pe bună dreptate, decidenţii politici, însă cu toate astea foarte puţini dintre noi se şi implică în schimbarea atât de necesară a acestora. Cred că este evident că înlocuirea primului eşalon decizional cu cel de al doilea nu rezolvă nici pe departe problema, pentru că astfel nu facem decât să vopsim gardul păstrând lighioana. Problema principală este, evident da, după cum ar spune unii, de modificare a sistemului care a permis apariţia în funcţii importante a unor personaje obişnuite să bage mâna până la epolet în banul public. Ei s-au instalat bine merci în jilţuri şi nici că visează să plece de acolo. Pentru că au stat cam mulţi ani acolo au ajuns să creadă că li se cuvine funcţia respectivă, că este a lor pe viaţă şi că nimeni nu are dreptul să le conteste acest privilegiu. Una dintre soluţiile discutate în anii precedenţi, dar lăsată de izbelişte, este limitarea madatelor pentru aleşii publici. Argumentul principal este că după ce se obişnuiesc în funcţie ajung să considere că au tot dreptul să comită orice abuz le trece prin cap din moment ce electorii i-au ales şi reales. Mai mult decât atât, ajung să creadă că au devenit stăpâni şi drept urmare ne spun nouă ce avem de făcut ca şi cum ar fi şefii noştri. Ei exced cadrul legal şi se cred conducători uitând că, de fapt, ei sunt în serviciu public. Faptul că li se permite legal să deţină oricât de multe mandate au chef îi face să se creadă superiori nouă, amărăştenilor, pe care ajung să ne considere supuşii lor, dacă nu cumva chiar umile slugi obligate să se conformeze dorinţelor mai marilor vremii. Aşa se face că ei primesc pensii speciale şi pentru că nu se mulţumesc cu ele vor să le extindă şi pentru cei care îi ajută să se menţină în noua grupare de ciocoi plini de pretenţii. Bineînţeles că o reglementare a numărului de mandate nu se poate face decât în Parlament, iar acolo aleşilor neamului nici că le trece prin gând să facă aşa ceva. O soluţie ar putea fi susţinerea partidului – sau partidelor – care propun astfel de modificări ale legilor electorale. Este clar că şi manifestaţiile publice pe astfel de teme ar trebui sprijinite de cât mai mulţi cetăţeni. Cu toate acestea timpul a demonstrat până acum că demersuri de acest gen nu au reuşit. Rămâne o singură soluţie: implicarea unui număr cât mai mare de cetăţeni în zona politică, pentru a impune politicienilor să ia deciziile dorite de noi, plebeii, şi nu cele care să îi favorizeze pe ei, noua ciocoime. După aproape 30 de ani de aşa zisă democraţie cred că ar trebui să realizăm cu toţii că dacă stăm şi aşteptăm de la clasa politică actuală să ne facă viaţa mai bună, rezultatul va fi cel de până acum. Nu putem avea speranţe dacă nu ne implicăm cât mai mulţi dintre noi în politică. Mai mult decât atât, se poate spune că neimplicarea noastră, a amărăştenilor, nu face altceva decât să le dea impresia actualilor politicieni că noi îi sprijinim şi că ne place cum îşi bat ei joc de noi. A sta deoparte şi doar a cleveti pe la colţuri nu ne poate aduce nimic bun. Ceea ce mulţi dintre noi au crezut că am obţinut în decembrie ’89 s-a dovedit doar o himeră. Democraţia şi mai ales bunăstarea se obţin numai militând continuu pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, pentru stat de drept şi egalitate în drepturi. Dacă plecăm de la considerentul că acestea s-au obţinut deja şi putem sta liniştiţi acasă, ne înşelăm amarnic. Dovada cea mai clară este cum ne tratează decidenţii politici aleşi de noi. Ce mai aşteptăm?

Să auzim numai de bine.

You may also like...

Leave a Reply