Pătrunderi în abruptul Bucegilor (1927-1932) (VII)

XLVIII

Spre deosebire de alţii, părăsind şi înfiinţînd asociaţii doar a-şi satisface orgoliul unui post de conducere, Nae Dimitriu, plecat din A.E.R., nu s-a grăbit să înfiinţeze o nouă “ciupercă” (expresia aparţine unui contemporan). Membru al Turingului (chiar dacă restant uneori cu plata cotizaţiei), Dimitriu dorea să creeze sub auspiciile acestuia o secţie pur alpină. Cum Mihai Haret nu agrea o asemenea iniţiativă, avocatul, nu prea luat în seamă în T.C.R., a renunţat la proiect, dedicîndu-şi întreaga energie activităţii de teren. Între altele, Nae Dimitriu îşi conduce în iunie 1931 prietenii (Alex. Beldie, Ion Şincan, Olly Geresch şi Petre Nistor) pe Valea Gălbenelelor. Faptul că Dimitriu mai fusese prin zonă i-a scutit pe participanţi de riscurile pătrunderii prea timpurii în fir (barat în porţiunea inferioară de obstacole incomode). Plecaţi la ora 5 în Buşteni, au intrat în vale prin şaua de la cota 1750, urmînd apoi firul secundar (2 ore). Pe aici, Nae Dimitriu voia să evite săritorile din firul principal, în care s-a pătruns ceva mai sus, printr-un balcon cu jnepeni. Şi acest grup îşi aţinteşte fascinat privirile asupra “peretelui de patru sute de metri” aflat pe dreapta văii. Prin strunga Gălbenelelor s-a trecut apoi în Valea Scoruşilor, pe care au urcat la platou (aici Nae Dimitriu a ţinut să atribuie celui mai tînăr însoţitor titlul de “admirabil mergător”). La orele 14, pe un vînt puternic, grupul a trecut pragul casei Omul.

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply