Restaurarea Schitului Lespezi, dar a noastră când?…

Vasile Ioan Ciutacu

Reportaj literar

Probabil aş fi început altfel să creionez acest reportaj literar, ce nu-mi dă pace, despre lucrările de restaurare şi punere în valoare a ansamblului arhitectural medieval al fostului schit Lespezi. Dar în răstimpul (cât de frumoasă e limba română: auzi, răstimp!) scurs de la documentare şi până la scrierea celor văzute la faţa locului pentru ca (atenţie „jurnalişti” de duzină!) asta trebuie să şi fie, s-a întâmplat ceva care, m-a pus pe jar şi după părerea mea, merită să vadă lumina tiparului. Mai ales că acest fapt divers, hai să-i zicem aşa, în mare măsură, are tangenţă cu temelia străveche a schitului Lespezi…

***

Este vorba de faptul că există tendinţa de a se minimaliza, uneori, luaţi de expansiunea formidabilă a reţelelor de socializare în viaţa cea de cu toate zilele, ceea ce menţionează presa scrisă. Indiferent de „întinderea” ei. Fără a se lua în calcul că „cele scrise rămân definitiv ca mărturie a trecerii noastre spre alte vămi”. Ca o dovadă de netăgăduit a ceea ce se întâmplă astăzi pentru generaţiile viitoare care ar dori să întoarcă, pe cât posibil, capul înapoi. Punţi de legătură între trecut, prezent şi viitor. Indispensabile pentru cel care este dispus să tragă concluzii. Dar de ce s-ar osteni? Ce ar putea să vadă? Dragi politicieni de la stânga la dreapta şi viceversa, aţi putea răspunde?  În atari condiţii ca „să-i ferim” pe cei care nu sunt dispuşi „să dea Cezarului ce este al Cezarului” încercăm „să batem în cuie”, repet, pentru că se impune acest lucru, definitiv, trecutul Asociaţiei Culturale „Lespezi – 2004” Comarnic. O pagină de suflet pentru cei care ştiu să aprecieze cultura de care, în bună măsură, depinde nivelul nostru de trai. Fiecare însă e liber să afirme ceea ce simte, doreşte, vede sau nu… observă. Ca „martor” la acest „proces” spun că pe perioada iulie 2004 – septembrie 2009, împreună cu regretatul scriitor Stelian Tăbăraş ne-am străduit să ţinem pentru prima dată – în 2004 şi 2005, vara, manifestări culturale lângă Schitul Lespezi prin care Comarnicul a scos, practic, capul în lume. Presa vremii: reviste culturale naţionale şi internaţionale, ziare culturale, radioul naţional le-a consemnat ca atare. De ce s-au întâmplat asemenea acte de cultură? Pentru că: << Poate literaturii, culturii prahovene îi lipseşte tocmai matricea organizatorică a vieţii sale: puţine edituri, nici reviste nu sunt prea multe şi de suprafaţă prea mari, acţiunile literare au caractere aleatorii. Iată de ce, acum doi ani, pe la un Sfânt Ilie „am fugit” de pe coastele Mării Egee la Schitul Lespezi ca să iau parte, alături de prietenii mei, scriitori şi profesori, folclorişti la un simbolic act de întemeiere: Asociaţia Culturală „Lespezi – 2004” Comarnic. Şi semnând cartea de constituire am avut senzaţia scrierii unui pergament sau a unui act domnesc pe o piele de iepure. Adeverească-se şi spre bucuria mea şi spre a dumitale, poete, Vasile Ioan Ciutacu!… >> (revista „Axioma”, 10 februarie 2006 – Stelian Tăbăraş: interviu „Prahova nu este „drumul cu praf”). La aceste activităţi au participat o seamă de personalităţi lierare ca: acad. Nicolae Breban, Nicolae-Paul Mihail, Stelian Tăbăraş, Radu Ghica Moise, Ioan Flora, Nicolae-Theodor Poiană, Ioan Bulei, Mariana Avanu, etc., profesori, formaţii artistice, studenţi, elevi, folkişti. Pe 24 iulie 2005, aici, în poiana lui Dumnezeu de la schit s-a dat faimoasa Proclamaţie de la Lespezi la care a aderat un numeros public din Comarnic, ţară şi din străinătate.

      

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply