Se răsucesc în mormânt…

Drumul către Stâna Regală, sau Poiana Stânii, cum este cunoscut din vechiul regim, un drum de un pitoresc ieşit de comun către o zonă care i-ar face invidioşi şi pe elveţieni, se duce de râpă… la modul propriu…

Zidurile de susţinere, ziduri care dacă nu ar fi fost făcute în alt regim, cu alte materiale şi cu alţi oameni,   s-ar fi prăbuşit de mult, reuşesc cu greu să facă faţă indolenţei şi traficului din zonă…   Drumul, pe alocuri îngustat de surpări agresive, este plin de şleauri foarte adânci care nu fac decât să accelereze, prin ”îndiguirea” apei din topirea zăpezii rolul devastator al naturii lăsate libere…   Dar natura nu face chiar totul… Uneori zidurile mai sunt dărâmate şi de oameni, cu bună ştiinţă, pentru motive mai mult sau mai puţin bune…

Nu avem absolut nimic împotriva bicicletelor care au împânzit pădurile noastre şi fostele poteci din partea noastră de munţi, ăsta este noul trend al generaţiilor tinere, trebuie revigorat turismul sinăian şi aşa mai departe… dar să procedezi la spargerea, la modul propriu, cu mijloacele din dotare a unui zid cu o valoare arhitecturală deosebită, ziduri care astăzi nu se mai pot construi, nici măcar reconstrui, credem noi… ni se pare totuşi mult, mult prea mult… Şi asta doar pentru a trece, undeva la capitolul realizări, ”amenajare traseu biciclete”… Interesant, nu-i aşa? Ideea este că, dacă întrebaţi nu o sută, ci o mie de sinăieni dacă ar fi de acord cu spargerea unui zid de pe drumul spre Stâna Regală pentru amenajarea unui traseu de biciclete, toţi o mie ar răspunde cu NU! Chiar dacă ar fi amatori de mountain-bike… Păi atunci despre ce vorbim aici?

 

You may also like...

Leave a Reply