„Nu ne-aţi oferit un cuib cald ca să nu devenim păsări migratoare”

Vasile Ioan Ciutacu

Reportaj Interviu cu doamna Luciana Ioana Sharma

„Când dă Dumnezeu, dă”. Este mai potrivit a spune despre doamna Luciana Ioana Sharma, în loc de faptul că este o personalitate bine conturată, în ciuda vârstei pe care o are. De o inteligenţă, al cărui IQ nu-l ştiu, dar trebuie să fie cu mult peste media multora, din moment ce ironia-i, când este cazul, e debordantă, bine „şlefuită”, care pică la ţanc. Este de-o experienţă de viaţă incredibilă pentru vârsta floare pe care o are. E capabilă să pună „diagnostice” şi să dea „definiţii” cu precizie matematică despre a fi şi a avea. A scris poezie şi eseuri datorită vieţii trepidante pe care a avut-o, dar a dus-o senină şi cu demnitate pe umeri, deocamdată a pus de-o parte stiloul sufletului şi coala albă de hârtie a visurilor. Găsindu-şi iubirea „dincolo de mări şi oceane” acum „scrie” o altă poezie: Aryan Rahul care se simte bine în fiinţa mamei îndrăgostită de Comarnic, de ţară, de versuri, de Indii. De viaţă. Şi de dumneavoastră, oameni buni!…

***

VIC: Doamna Luciana Ioana Sharma, iată, mi-au trebuit câţiva ani să pun „mâna” pe dumneavoastră, aşa după cum se zice în popor când ai ajuns aproape de „ţintă”. Adică să ne întâlnim face a face, zilele trecute într-un birou al administraţiei locale Comarnic…

D-na Luciana Ioana Sharma: Dar eu vă cunosc pe când veneaţi la Colegiul Mihai Cantacuzino, invitat fiind, şi ne citeaţi din versurile dvs… (Simt că întoarcerea asta în timp îmi înteţeşte bătăile inimii).

VIC: În fine! Dar să revenim la ale noastre… Cândva am prins din zbor un zvon: „În Comarnic este o doamnă căsătorită cu un indian”. Am tresărit atunci lăuntric deoarece eram şi sunt „un fan” al filozofiilor şi practicilor yoghine din extremul oriental. („Yi jing-ul, „Viaţa şi învăţătura maieştrilor” a lui Baiard T. Spalding precum şi alte tratate şi cărţi despre yoga m-au fascinat ani buni din viaţă. Eram curios de ce Eminescu a început să înveţe sanscrita, de ce Mircea Eliade a petrecut câţiva ani buni în Indii studiind religiile   de-acolo? Apoi l-am cunoscut pe regretatul scriitor Vasile Andru care o vreme a stat în Tibet, scriind despre lumea şi învăţăturile de-acolo. Dar capăt la toate acestea „le-a pus” un bun prieten de-al meu care a ajuns în preajma Marelui Reich). Apoi, după o vreme s-a spus ceva „apăsat” despre dvs. Între timp am aflat că despre domniile voastre este vorba…

D-na Luciana Ioana Sharma: (cu ochii mari, curioasă)… Ce anume?

VIC: „Vedeţi că are un cârd mare de capre!”. Asta a pus capăt la toate. „Va să zică, cum? O fată titrată, cu un soţ indian, inginer de profesie, bate ţăruşul adânc în Comarnic?”. Mi s-a părut ceva de domeniul fantasticului şi jur, cu mâna pe suflet, că de multe ori îmi zburau gândurile către dumneavoastră. Pentru că, să recunoaştem, era un fapt cu totul şi cu totul ieşit din comun. Adică să fii din Indii şi să fii de acord ca temelia casei tale să cuprindă şi o fermă de capre. Unde? Tocmai în România! Mai ales că aici vremurile sunt ca nişte terenuri mişcătoare, nisipoase, aspre… Şi azi, când aţi acceptat să staţi de vorbă cu mine – nimic nu este întâmplător – prin intermediul „Ziar de Sinaia”, să lămurim lucrurile, ca să spun aşa. Acceptaţi să despicăm firul în patru?

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply