324 de ani de istorie

Călin MILOŞ

Membru al Consiliului Local Sinaia, ales pe listele ALDE

 

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

În anul 1695 spătarul Mihail Cantacuzino, după un pelerinaj în Locurile Sfinte împreună cu mama şi cu sora sa, se hotărăşte să construiască în munţii din Țara Românească o mănăstire care să fie închinată Fecioarei Maria şi care să poarte numele muntelui Sinai. (A rămas impresionat de mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai). Pentru cei care nu ştiau, şi sunt sigur că sunt destui, muntele Sinai este locul unde Moise a primit tablele legii cu cele zece porunci. Iniţial a fost construită să adăpostească 12 călugări (după cei 12 apostoli ai lui Iisus). Mănăstirea noastră a fost deteriorată de mai multe ori (austrieci, turci etc.) şi a fost parţial reconstruită între 1893 şi 1903 de către Carol I. Aşa ar trebui să înceapă prima lecţie despre istorie în oraşul nostru, de aceea am tot insistat cu proiectul pe care vi l-am spus, şi de aceea o să insist până se va concretiza. Ar trebui să vină la prima lecţie şi domnul Primar, care are ideile dumnealui despre arhitectura oraşului, în fine, e Săptămâna Mare şi încerc să fiu mai bun… şi încerc să rămân consecvent ideii de a ne uni şi nu dezbina, mai ales acum înaintea celei mai mari Sărbători ale Ortodoxiei.

Când vorbim despre Sinaia vorbim clar despre un oraş format în jurul credinţei în Dumnezeu, vorbim despre un oraş cu o greutate   istorică foarte mare. Noi, cei care-l populăm, ar trebui să ne unim împreună în jurul simbolurilor care ar trebui să ne unească şi să ne facă să ducem istoria mai departe nealterată de ambiţii personale şi de frustrări de oameni incapabili să-şi ridice condiţia deasupra propriilor interese materiale, şi, foarte important, să-i învăţăm şi pe cei care vor să se alăture comunităţii noastre, istoria noastră şi principiile noastre de viaţă, desigur, după ce le vom avea cu toţii, până atunci vom duce o permanentă luptă pentru a ne depăşi condiţia de farisei…

În fiecare an auziţi aceleaşi lucruri, probabil v-aţi plictisit de mesajele electorale apărute în preajma evenimentelor importante din viaţa societăţii noastre, de pachete pentru nevoiaşi, de parcă cei nevoiaşi nu mănâncă decât de câteva ori pe an, de mesaje cu puternic caracter emoţional false, de manipulare a celor slabi şi neajutoraţi… De aceea încerc să mă delimitez cât pot de asocierea cu ipocrizia care domneşte în toată societatea noastră, şi de aceea încerc să arăt că se poate face şi altfel politica. Am putea fi mult mai departe ca şi societate dacă tinerii care intră în acest joc nu s-ar vinde imediat şi dacă electoratul şi-ar da seama ce-şi doreşte de la o societate. În momentul actual, din punctul meu de vedere, suntem nişte ipocriţi grupaţi în două tabere, cea a societăţii civile care condamnă hoţia, dar s-ar vinde cu prima ocazie, şi cea a politicienilor care mimează cinstea, dar s-au vândut de la prima ocazie. În fond cred că avem societatea pe care o merităm, pe care am produs-o şi pe care văd că o perpetuăm, din păcate. Nu ştim încotro vrem să ne îndreptăm, vrem câştiguri mari şi imediate, nu avem nici măcar idee de cum să facem mici afaceri, nu avem idee de nimic, dar vrem o ţară “ca afară”. Întotdeauna găsim vinovaţii, alţii decât noi, mereu suntem mânaţi de aceeaşi nevoie de sânge pe care o avem dintotdeauna. Politica “pute” pentru haştagişti, politicienii reprezintă “răul suprem”, însă ăsta este singurul mod de a conduce o societate, altul mai bun nu avem, nici noi, nici cei din occident. De unde pot apărea politicieni, că doar nu pică din cer, din societatea noastră, cum putem s-o schimbăm? Din stradă? Asta nu e democraţie, e anarhie. Doar prin vot, prin implicare, prin iniţiativă şi caracter, atât.

Sper să ne dea Dumnezeu tuturor sănătate, putere şi înţelepciune pentru viitor!

You may also like...

Leave a Reply