Câteva gânduri

prof. Raul BAZ, editorialist.

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Rândurile de faţă nu reprezintă, aşa cum i-am obişnuit pe cititorii mei (câţi vor fi fiind), un editorial în înţelesul obişnuit al cuvântului. E vorba despre câteva reflecţii prilejuite de apropierea celei mai mari sărbători religioase a ortodocşilor, Paştele.

Întâi de toate, îmi vin în minte acei români care, cu toate că nu au ţinut postul tradiţional, au pretenţia ca de pe masă nu care cumva să le lipsească mielul: borş, stufat, drob, friptură, ca să nu mai vorbesc de „anexele” de rigoare: ouăle roşii, cozonacul, ţuica şi vinul. Foarte mulţi dintre aceşti creştini nici măcar nu se duc la slujba Învierii, măcar pentru a aduce Lumina Sfântă să ardă şi în casele lor. Îmi amintesc cum, în vremea adolescenţei, la Sinaia, nu am putut să merg la Mănăstire într-o noapte de Înviere. Dar lumină tot am luat, de la un trecător care se întrepta spre casă cu o lumânare aprinsă pe care o proteja în căuşul palmelor. Există inclusiv români care, deşi se declară creştini, refuză să salute, după Înviere, cu „Hristos a înviat” sau să răspundă la salut cu „Adevărat a înviat!”. Pe vremea când locuiam în Timişoara am întâlnit chiar şi un caz de creştin care, beat criţă fiind, a venit la biserică, unde lumea asculta slujba şi a început să urle şi să o înjure pe biata lui soţie, care aştepta să ia lumină, ameninţând-o că dacă nu merge cu el acasă o să-i facă şi o să-i dreagă. Auzind astfel de lucruri, cei mai mulţi dintre noi se gândesc că e vorba de oameni anormali, de excepţii etc. Din nefericire, se pare că e vorba de mulţi, prea mulţi români care au acest gen de comportament. Şi nu o spun doar ca să am motiv de analiză, ci pentru că o ştiu de la un sociolog, foarte priceput la problemele cu care se confruntă lumea satului românesc.

În continuare o să mă refer doar la cei care nu ţin post, dar vor să petreacă Paştile ca şi cum l-ar fi ţinut. Asta face parte, cred eu, din mentalitatea păguboasă a românilor, care vor să beneficieze gratis de tot ce se poate, fără a suporta vreun cost, indiferent de natura lui. Oameni gata în orice secundă de orice fel de compromis, care îşi vând prietenii pentru o sticlă de ulei, care ling unde-au scuipat contra unei perechi de cizme de cauciuc, oameni care nu au alte principii în viaţă decât cele exprimate prin celebrele sintagme „îmi dă, nu-mi ia” şi„merge şi aşa”. De-acolo, din masa acestor năpăstuiţi, provin şi indivizii despre care vorbesc. Vai de ţara care ajunge să fie dominată de ei şi condusă de reprezentanţii lor.

Pe oricare dintre aceşti nefericiţi îl întreb eu acum şi aici: de ce, omule, sănătos fiind, ai refuzat să urmezi tradiţia Bisericii, să ţii post, să te duci la slujbe, să încetezi cu păcatele pe care le-ai făcut tot timpul anului, de ce ai continuat să te îmbuibi, să bei fără măsură, să înjuri, să fii violent, să huleşti, să-ţi baţi joc de credinţa altora şi mai ales de ce, făcând tu toate astea şi altele încă şi mai rele, vii acum şi ceri să stai la aceeaşi masă cu cei care au ţinut toate rânduielile?

Mă gândesc, în al doilea rând, la catolici, al căror Paşte a fost duminica trecută. Şi plecând de la ei, îmi amintesc din nou de uriaşa farsă a sărbătorii aceluiaşi eveniment la două date diferite. Indiferent de disputele generate de reforma calendarului, oricâtă cazuistică ar face teologii, rămâne un fapt pe care   nu-l poate contesta nimeni: Iisus Hristos s-a născut o singură dată. Faptul că lumea creştină e împărţită între cei care deja au sărbătorit Paştele şi cei care-l aşteaptă să vină, este nu numai absurd, dar şi hilar. Să presupunem că dreptatea e de partea ortodocşilor şi Hristos încă nu s-a născut. Ce se întâmplă cu sutele de milioane de catolici care s-au bucurat prematur de Înviere? Trebuie să-i considerăm eretici, pentru că nu respectă adevărul şi nu sărbătoresc, pe 28 aprilie, Naşterea Domnului? Mie mi se pare absolut stupid. Dar să ne închipuim că au dreptate catolicii: Iisus a înviat duminica trecută şi acum se arată ucenicilor, aşa cum consemnează Biblia. În cazul ăsta, ereticii suntem noi, ortodocşii şi pentru asta trebuie să ne pregătim să ardem în focul Iadului!

Aşadar, oricum am lua-o, cineva greşeşte. Soluţia există: reunificarea Bisericii, dar tare mi-e teamă că dacă Papa chiar doreşte lucrul ăsta, cei care se opun sunt ortodocşii. În orice caz, dacă simplii slujitori ai bisericii ar înţelege, pe de-o parte, ridicolul situaţiei actuale şi pe de altă parte imensele beneficii pe care le-ar genera reunificarea şi, urmare a acestei înţelegeri, ar milita cu toţii pentru ca BOR să acţioneze în direcţia reunificării, până în 2054, când se împlineşte mileniul de la Marea Schismă, am avea o singură Biserică Creştină. Dacă în fiecare biserică ortodoxă s-ar exprima, la sfârşitul fiecărei slujbe, îndemnul la unire şi dacă la fel s-ar întâmpla după slujbele catolicilor de pretutindeni, Dumnezeu, cel care îi iubeşte pe toţi deopotrivă, ar găsi cu siguranţă o cale de a le satisface dorinţa.

Să ne rugăm şi noi pentru asta!

You may also like...

Leave a Reply