Ultimul asalt?

Pavel Georgini

Sunt român naţionalist şi sunt mândru de originile şi de convingerile mele, nu mi-a fost niciodată ruşine că sunt român, cu toate împilările pe care le-a suferit neamul acesta crunt încercat în istoria sa mai veche sau prezentă. Rădăcinile mele ţărăneşti mi-au dat tot ce am mai bun, curaj, determinare, loialitate, corectitudine, dar mai presus de orice mi-au dat fundamentul pe care m-am clădit şi pe care s-a şi clădit această naţiune cu dovedite veleităţi martirice, credinţa ortodoxă şi Biserica Ortodoxă (adică a dreptei credinţe).

Zilele care tocmai au trecut m-au făcut pentru prima oară să mă simt ruşinat că sunt român. Toată procesiune Papei de la Roma a fost o ruşine naţională de la un capăt la altul. Atâta fast deşănţat nu am mai văzut de la procesiunile ordonate de Ceauşescu, în care muncitorii erau scoşi din fabrici şi ţăranii de la munca câmpului pentru a face lanţuri vii de adulaţie pentru dictator. Singură diferenţă este că pe armatele astea de adulatori nu le-a obligat nimeni să iasă în stradă, nu a existat niciun secretar de partid care să facă prezenţa la evenimente.

România a părut zilele acestea că este o ţară catolicizată, la toate evenimentele organizate cu venirea Papei de la Roma au participat mult mai mulţi oameni decât toţi catolicii din România care, conform recensământului din 2011, numără 877.760 de credincioşi, adică 4,5% din populaţia ţării.

Armatele de jandarmi, SPPişti, poliţişti, garda de onoare, cohortele de preoţi şi politicieni (majoritatea ortodocşi), mulţimile de credincioşi (de asemenea majoritar ortodocşi), lăsau impresia că însuşi Domnul Iisus Mântuitorul nostru a coborât pe pământul românesc. Atâta spirit provincial, de copii de la ţară desculţi şi rupţi în fund, la vederea unui domn de la oraş cu papamobil nu am văzut niciodată şi sper să nici nu mai văd vreodată.

Au fost în ţara noastră vizite de stat de importanţă crucială pentru poporul nostru, cum ar fi vizitele preşedinţilor americani Bill Clinton şi George Bush, vizite care au schimbat direcţia politicii româneşti către NATO şi UE şi au schimbat definitiv soarta poporului român, am mai fost onoraţi cu vizita unui papă, Papa Paul al II-lea, am avut vizite ale mai marilor europeni, dar niciodată n-am văzut atâta publicitate şi fast deşănţat, umilitor pentru poporul român. Dacă ar fi fost pregătită o asemenea vizită pentru Patriarhul Bisericii Ortodoxe, toată mişcarea #rezist ar fi fost în stradă şi ne-ar fi explicat cum biserica este în afara legii, că nu plăteşte impozite şi îşi permite acte de opulenţă într-o ţară în care oamenii sunt săraci şi vai de ei. Aşa însă…

Cum a fost posibilă o asemenea umilire publică şi voluntară a poporului român? Răspunsul este la îndemâna tuturor, presa şi internetul. Aceiaşi oameni care sărbătoreau cu şampanie cu doar câteva zile mai înainte tragedia personală a unui om, acum erau “adânc marcaţi de personalitatea marelui om”, “vizionar”, “creator de pace”… cum spuneam, n-am mai auzit aşa ceva de pe vremea lui Ceausescu şi sper ca nici să nu mai aud vreodată. Naţiunea română a fost de-a dreptul terorizată vreme de trei zile de istericalele ştiristelor de Loft, care erau străbătute de fiorul apropierii de “sfântul părinte”, internetul fierbea de consideraţiile pline de “pioşenie” ale corporatiştilor şi studenţilor care acum doar câteva luni au refuzat să voteze referendumul pentru familie, lăsând fără nicio oprelişte calea homosexualităţii în România (rezultatele se vor vedea în câţiva ani).

Vreau să fiu bine înţeles, nu am nimic împotriva Bisericii Catolice sau a Papei de la Roma, dar nici nu pot uita sutele de ani de prigoană îndreptată împotriva Biserii Ortodoxe din Ardeal şi împotriva poporului român de acolo. Nu pot uita sutele de biserici ortodoxe arse sau distruse cu tunul la ordinul aceleiaşi biserici catolice şi a papilor care au condus-o de-a lungul vremurilor. Nu pot uita de sutele de preoţi ţărani români care au fost schingiuiţi, purtaţi prin puşcării sau omorâţi la ordinele aceleiaşi biserici catolice, pentru că au refuzat să-şi lepede dreapta credinţă ortodoxă şi să treacă la papistaşism. Nici până astăzi situaţia Bisericii Catolice din România nu este una clară, aşa-zişii catolici români, urmaşii celor care au fost forţaţi în vremurile tulburi ale ocupaţiei Ardealului de către Imperiul Autro-Ungar, nu sunt nici astăzi catolici, nici nu au cum să fie, pentru că românismul este organic legat de ortodoxie. Poporul român s-a născut ortodox, şi este singurul popor din cunoştinţele mele, care s-a născut creştin, nu a fost creştinat ca toate celelalte popoare ale lumii creştine. Cultul catolic din România s-a construit cu forţa armelor în fostele biserici ortodoxe din Ardeal, cu popii ortodocşi care şi-au preţuit viaţa mai mult decât pe Hristos şi au trecut la uniaţie, adică “unirea” cu Biserica Catolică, într-o formulă de struţo-cămilă care mai subzistă şi astăzi, Biserica Greco-Catolică din România, adică de rit ortodox dar de confesiune catolică. Cam greu de înţeles, nu?

Cred cu tărie că acest papă merită onorurile care i se cuvin, de lider al unei importante confesiuni, onoruri la nivel de şef de stat, dar atât şi nimic mai mult. De aici şi până la obraznicia de a-i permite să ne dea sfaturi, de a chema poporul român la unirea tuturor creştinilor, la sfatul de a deschide piaţa muncii din România către hoardele năvălitoare care au pus stăpânire pe Europa, este cale lungă şi dovadă de multă obrăznicie faţă de un popor care a avut sute de ani de suferit din cauza înaintaşilor săi. Nu-i cer să-şi pună cenuşă în cap şi să ne ceară iertare pentru iadul dezlănţuit împotriva poporului român pentru atâtea sute de ani, pentru poporul acesta îndelung încercat în dreapta credinţă ortodoxă, cea lăsată de însuşi Mântuitorul Hristos pe pământ, a ştiut mereu să ierte pe vrăjmaşul său. I-am iertat, să ne scutească însă de lecţiile lor de pace şi bună convieţuire, ştim prea bine ce vor de la noi şi cunoaştem prea bine puterea “bunătăţii” lor.

Dacă vor unirea tuturor creştinilor, aşa cum declară, soluţia este extrem de simplă, ei au stricat Biserica lui Hristos în 1054, la marea schismă, ei trebuie să vină înapoi la dreapta credinţă şi sunt absolut sigur că toate bisericile ortodoxe îi vor îmbrăţişa ca pe nişte fii rătăcitori care se întorc la casa părintească, iar Tatăl va avea grijă să se taie pentru dânşii viţelul cel gras.

Dar venirea înapoi nu se poate face în condiţiile aberante ale papalităţii, care-şi consideră papa ca vicar unic al lui Hristos, cu erezia “filioque” care a inventat o purcedere a Sfântului Duh atât de la Tatăl, cât şi de la Fiul, pretextul de mai târziu pentru comunitatea homosexuală de a-şi proclama “normalitatea”, şi alte trăznăi şi erezii inventate de catolici, care mai târziu au dus la însăşi fărâmiţarea catolicismului în sute de alte culte şi secte pseudocreştine, protestante, anglicane, neoprotestante, fiecare cu sminteala sa. Vor unitate creştină? Să se întoarcă la biserica lui Hristos, fără lecţii, fără prelegeri, fără condiţii.

Eu sper că, aşa cum declara, chiar vor unitatea şi revenirea la biserica unică a lui Hristos, dat fiind însă că am mai auzit asta de multe ori de-a lungul istoriei, am mari îndoieli cu privire la sinceritatea declaraţiilor lor. După transformarea României într-o biată colonie de mâna a treia, după inocularea în mentalul colectiv românesc al celor mai mari abominaţii sociale şi morale, perversiuni sexuale, droguri, prostituţie, avorturi, după distrugerea metodică cu bună ştiinţă a sistemului medical şi a celui de învăţământ, după asaltul împotriva familiei, mă tem ca acesta să nu cumva să fie ultimul asalt, asaltul asupra credinţei. Pentru că atunci când îl vom vinde şi pe Hristos, singurul care mai ţine neamul acesta în picioare, nu mai am nicio îndoială că bunăstarea va urma. Nu ştiu însă dacă vom mai avea un popor şi o ţară.

Desigur că nimeni nu ne-a obligat să ajungem unde am ajuns şi că toate nenorocirile de mai sus au fost inoculate în conştiinţa colectivă în numele unor idealuri măreţe, libertate, egalitate, fraternitate şi, desigur, democraţie. Curios mi se pare că toată lumea pare să fi uitat că şi comunismul avea fix aceleaşi lozinci. Să fie oare acesta ultimul asalt?

You may also like...

Leave a Reply