Nu a mai răbdat pământul

– urmare din ediţia trecută –

Şi privirea i se îndreptă apoi înspre holul casei pictorului, unchiul său, cu ferestre şi jardiniere din lemn pe console de fier forjat. Iar dacă ăsta catadicseşte să scoată o vorbuliţă îl fac tablou. „Nu ai cum. El e departe de tine. Pictează îngeri şi florile lumii”. Îi zise Laura, înseninându-se în faţa celor întâmplate. După care se îndreptă spre bunic, îi şterse sângele de pe faţă şi îl ajută să se ridice.

Veta Căruntu după ce aflase de cele întâmplate a îndrăznit să-i arate cerul cu degetul arătător deasupra capului: „Ăl de sus!” a zis precum o învăţătoare ce-i predă lecţia elevului său furioasă că acesta este cu gândul în altă parte. Nicidecum la paginile manualului. „Nu mai puteam, ţaţo! Mănâncă din ce îi aduc acasă, ştii matale de unde şi cum, iar el mă ameninţă că mă dă pe mâna poliţiei. Răbdarea mi-e la capăt, nu mai are fir!”

– Dar, băiatul mamei, frumosul meu, totuşi e tatăl tău. „Până la un punct însă!”, i-a fost replica. Şi o privi de aceasta simţi cum în loc de şira spinării are un ţurţure lung de gheaţă. Şi avu impresia că picuri reci de apă i se scurgeau din degetele picoarelor. A treia zi, întâlnindu-l întâmplător pe drum, pictorul, mergând alături de el, zise aşa într-o doară: „Şi totuşi există Dumnezeu!” Auzindu-l, Săracu Matei sări cu pumnii pe el. Pictorul îi relată comandantului ceea ce se întâmplase, dar acesta se mărgini doar să ridice din umeri: „Maestre, ne pare rău. Doar ştiţi unde are serviciul! Credeţi-mă, am mâinile legate. Degeaba le dezleg că voi simţi apoi gerul cătuşelor!”. Altădată, pe vremea comuniştilor care interziceau sacrificarea bovinelor oricând şi oricum, i-a tăiat capul vacii. După care l-a aşezat în fereastra de la drum: „Ca să vă împungă când îl priviţi”, i-a fost replica atunci când a fost întrebat de ce a făcut una ca asta. ..

CONTINUARE IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply