Înfiinţarea Clubului Alpin Român (II)

Pentru sezonul de vară al anului 1934, comitetul C.A.R. plănuia următoarele premiere: Hornul Ascuns, vîrful Picătura şi Ţancul Uriaşului, Colţul Bălăceni (Făgăraş), precum şi unele cercetări în Bucşoiul.

Prima escaladă a Ţancului Uriaşului*1 are loc la 29 iunie 1934. În acea zi mai mulţi alpinişti din club au urcat pînă deasupra Săritorii Prelucii din Valea Seacă a Caraimanului, de unde Gill Antonescu, Petre Bălăceanu, soţii Lupescu, Petre Şuţeanu, Veneriu Stroescu şi Dem Teodoru au continuat parcurgerea văii, în vreme ce Nae Dimitriu, Ion Şincan şi încă un echipier s-au angajat pe “Vîlcelul Mic”, care i-a condus în scurtă vreme în strunga aflată imediat la est de Ţanc. Pe faţa Văii lui Zangur, evitînd rupturile de pantă, s-a cîştigat în înălţime, deschise fiindu-le apoi două posibile căi de acces la vîrf. A fost aleasă varianta în aparenţă mai simplă, pe creasta ce leagă vîrful de restul muntelui. Accesul grupului pe respectiva muchie a fost însă barat de o surplombă, de unde şi numele de “Înfundată” dat strungii din apropiere. Accesibil s-a dovedit însă hornul (înalt de 15 metri) ce scoate în creastă imediat la vest de colţ. Întreprinderea s-a desfăşurat pe ploaie: de aceea, “numai pentru o clipă şi datorită vîntului puternic care a răscolit negurile de pe funduri, am putut admira minunea spectacolului ce dezvăluie asupra întregului ţinut Ţancul Uriaşului”.

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply