Ne-a părăsit un înger al poeziei

Vasile Ioan Ciutacu

Plecasem demult din ţinuturile legendare ale Colţilor de Nisip…. Rătăcitor prin oraşele ţării, pe unde puteam să-mi câştig colţul de pâine, şi pe unde aveam să îndur cele mai cumplite coşmaruri ale vieţii mele de până atunci: copilăria întorcea necontenit capul după mine. şi mă visam cum culegeam din palmele brumei merele de aur din grădina sufletului meu. Aşezam scăunelul vârstelor ca să ajung cât mai repede la ele ca nu cumva să mi-o ia înainte ursul ce-şi făcuse bârlog nu numai în mintea mea, ci şi pe la poalele piscului copilăriei mele. Erau imagini atât de puternice încât puţinele cuvinte de pe vremea aceea nu le puteau exprima în comparaţie cu astăzi când zeul lor ne-a copleşit cu totul. Aşa încât dacă expun pe Facebook culcuşul ursului de-atunci care era numai al meu – la Cuptoare să zicem – îl poate vede azi tot mapamondul… La Cuptoare unde fructele au gustul de esenţă al vieţii. Acolo unde îmi ascuţeam săbiile de lemn împreună cu regretatul meu prieten, Bulei Gheorghe, fratele inconfundabilului nostru istoric Ion Bulei, ca să tăiem cele şapte capete ale balaurului ce ne pândea ascuns după nucul din spatele casei. De ce, oare, n-am reuşit atunci ca astăzi să nu mai aibă sute de capete şi să se înmulţească în progresie geometrică de ne pleacă tinerii peste graniţele ţării. De rămân aici numai cei coşcoviţi, încolăciţi prin ierburile ce strâng în menghine de timp tepşanele caselor… După o vreme n-am mai răbdat depărtarea şi de câtva timp, iarăşi copilăria m-a primit în braţele ei înflorite. Aşa mi-a fost dat s-o cunosc pe Iulia-Alexandra Terecoasă, elevă, ce sorbea secetoasă din izvorul nesecat al poeziei cea care pentru marele poet Luis Cardoza y Aragon este unica mărturie concretă a existenţei omului.                      

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

Leave a Reply