Anul “Furcilor” (II)

Temîndu-se poate ca N. Comănescu, drept represalii, să nu i-o ia înainte, peste două zile N. Dimitriu (împreună cu Petre Bălăceanu şi Leova Stolear) a refăcut drumul din Valea Seacă pînă sub Faţa Înaltă, de această dată pe un brîu ce porneşte din capătul superior al Poienii Mari.

De aici, au depăşit – “pe trepte şi mici platforme de piatră” – prima ruptură de pantă a crestei, ieşind pe o prispă largă la baza Feţei Hornurilor (numită aşa datorită celor trei spintecături care o traversează). A fost ales pentru avans hornul dinspre Valea Albă, cu ocolirea prin stînga a unei surplombe. A urmat ieşirea în ţinutul “Geminelor” – nume derivînd din “coamele de o formă aproape simetrică” aflate imediat mai sus şi pe unde s-a evitat porţiunea aferentă de creastă. După circa patru ore de mers din Şaua Turnului, s-a ajuns la Cruce. Impresii: “traseul crestei, în contrast cu înfăţişarea tristă şi de un orizont atît de limitat a gangurilor Văii Seci, oferă […] un peisaj larg şi luminos”. Relativa accesibilitate a drumului năştea de asemenea gîndul că el “va deveni în curînd itinerarul ideal la Crucea Eroilor”

CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply