Nu a mai răbdat pământul

– urmare din ediţia 927 –

Vasile Ioan Ciutacu

-Trebuie să alerg după materiale, unchiule!… Zău aşa!… O căciulă de bani nu-mi ajunge ca să pun lucrurile la punct.

– Păi ce, acolo ai lucrat pe surcele?

– Nu. Dar vezi, mata, maşina asta a costat 45000 de euro. Apoi, mi-am pus şi eu ceva deoparte ca să răzbesc timpurile…

– Nu-mi spune mie că partea aia nu-ţi ajunge să-ţi repari casa. Măi, Matei, mă, ce naiba doar nu mă face să-ţi plâng de milă că nu pot!. Avem acelaşi sânge… Şi sângele apă nu se face! Şi îşi bătu obrazul cu degetul arătător în semn că Matei nu-l are şi umblă cu cioara vopsită. Oi fi eu urât, dar prost nu-s. Cât eşti de şmecher n-ai să-mi spui că nu te descurci… Dar vopsitorul nostru ce mai face?

– Dacă-ţi vine să crezi, mi-a pus cuie pe drum, ca să-mi găuresc cauciucurile. Prostu nu ştie că maşina asta-i tanc… Un terchea berchea. Că ştii, când trăiau ai mei le lua capacul de pe oală, îşi punea în farfurie, se sătura, după care se ducea la miliţie să-i reclame că a tăiat viţelul. Şi că fură gaze, apă şi curent.

– Eu, dacă aş avea putere i-aş scoate sângele şi i l-aş înlocui cu altul. Ca să nu ni-l mai păteze pe al neamului nostru… Bine i-a făcut frati-tu că i-a spart casa de atâtea ori, l-a uşurat bine după care, de fiecare dată, i s-a pişat pe pereţi. Din cauza lui Nicolae a făcut atâta puşcărie.

– Noroc, unchiule, cu domnul Arnăutu, securistu, că-l ştii. La rugăminţile mamei, s-o ierte Dumnezeu, l-a scos din puşcărie. Că pe-acolo îi putrezeau oscioarele… Că nu vezi, ăi de sus fură de sting şi mata înfunzi puşcăria dacă iei un ou de prin gardul vecinului…

– Matei, nu vorbi de funie în casa spânzuratului… Lasă, ştii tu bine ce vreau să zic! Stinge lumina pe partea asta! Apropo, pe unde este frati-tu?

– Prin Anglia. O duce bine, ciordeşte, droguri şi face trafic de carne vie. Are un sac de bani.

– Foarte bine!… Te pui cu românul!… Taie capul la vacă şi-i fură clopotul dacă nu poate altfel… Se freacă de pereţi şi-ţi ia varul. Nu are somn dacă nu a şmanglit ceva… În altă ordine de idei, lângă mine, după cum bine ştii, şi-a făcut casă poetul Titus Pazvante, o altă javră de om, care mi-a spus că maestru neamului nostru, zilele astea, are expoziţie la Centrul Cultural. Ce-o fi aia, nu ştiu. Dar am să mă duc şi eu acolo. Şi-am să le spun ălora, în gura mare, ce poamă e! Hai, pa!… Că poate te grăbeşti!…

CONTINUARE IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply