Cazul Caracal

Pavel Georgini

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele

afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă

responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Sunt mai bine de patru săptămâni de când s-a întâmplat o tragedie la Caracal, o fetiţă a fost luată la autostop de un presupus criminal, care se presupune că ar fi omorât-o şi incinerat-o după ce ar fi violat-o în prealabil. Singura certitudine este că acea fiinţă căruia nu poţi să-i spui om, a violat-o pe Alexandra şi ca mai apoi aceasta a dispărut. Asta ştim sigur, din înregistrările de la “112”, înregistrări din care reiese că Alexandra   le-a dat celor de la “112” mai multe detalii decât erau nevoie pentru a putea fi salvată pe loc, dacă s-ar fi dorit aceasta. Eu nu cred însă că s-a dorit, şi o să vă spun şi de ce nu cred asta.

În primul rând nu cred că s-a dorit aceasta pentru că în zona aceea dispariţiile de fete tinere nu sunt o excepţie, ba chiar dimpotrivă. Când spun zona aceea nu mă refer la zona Caracal, ci la zona Craiova, Caracal, Slatina, Roşiori de Vede, Turnu Măgurele, unde prostituţia cu minore şi traficul de carne vie a căpătat proporţii îngrijorătoare. De altminteri cazul Alexandrei a venit după un alt caz mult mai puţin mediatizat, al Luizei, cu acelaşi mod de operare şi acelaşi presupus criminal şi de care am aflat doar pentru că Alexandra a găsit modalitatea de a apela la 112, fără nicio speranţă din păcate. Ce are în comun zona mai sus menţionată? Un singur lucru, dacă e să ne luăm după gurile rele, şi anume faptul că în centrul acestei zone se află baza americană de rachete de la Deveselu. Păi şi ce legătură are asta cu americanii, o să întrebaţi. Habar nu am, o să vă răspund, dar eu am învăţat să nu cred în coincidenţe. Nu ştiu dacă are vreo legătură cu baza americană, dar ştiu că infracţiunile de prostituţie cu sau fără minore şi de trafic de carne vie au crescut exponenţial odată cu construirea acestei baze militare.

Sunt multe lucruri care nu se leagă deloc în această anchetă din ce în ce mai ridicolă. Mai întâi descoperim cu stupoare că la serviciul 112 lucrează nişte doamne fără nici cea mai mică pregătire în domeniu. Aflăm apoi că după tăierile masive de bugete din 2009-2010, poliţia suferă de un deficit cronic de personal. Mai apoi aflăm că un procuror (susţinător #rezist, desigur) a interzis poliţiei să intervină în casa presupusului criminal până a doua zi la ora 6 dimineaţa, deşi Alexandra a sunat încă de la ora 11 dimineaţa a tragicei zile, a dat trei telefoane consecutive şi o mulţime de detalii. Au trebuit deci aproape 20 de ore pentru ca instituţiile abilitate ale statului să aibă prima reacţie, deşi autorul era cunoscut şi adresa presupusei crime de asemenea. Mult, puţin? Ţinând cont că se speculează că în vremea aceasta Alexandra a fost omorâtă şi incinerată, aş zice că este inadmisibil de mult. Ce mi se pare curios este faptul că procurorul, care între timp a fost suspendat din funcţie, se consideră el însuşi o victimă, un motiv în plus alături de milioane de alte motive care ţin de abuzurile magistraţilor din ultimii 12 ani, pentru o lege a răspunderii magistraţilor. Credeţi că dacă procurorul ar fi ştiut că poate fi tras la răspundere în mod real, ar mai fi aşteptat 20 de ore ca un copil de 15 ani să fie omorât şi incinerat, aşa cum susţine presupusul ucigaş că a făcut?

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply