Uniformizarea conştiinţelor?

Atunci când e vorba de superstarurile culturii locale, care şi-au dedicat activitatea şi înzestrările naturale slujirii puternicilor politici, nu te poţi întreba decât două lucruri: „cu ce îi are la mână” ori „cu cât i-a cumpărat”. Din această dilemă nu există ieşire. Altminteri ce raţiuni ar avea o fiinţă raţională şi cât de cât educată să plimbe trena unor ahtiaţi de putere, răuvoitori, ranchiunoşi şi iresponsabili, care îşi urăsc nu doar duşmanii ci întreg oraşul care, din naivitate, ignoranţă sau resentiment faţă de alţi lideri politici,   i-au votat? Cum se explică faptul că în pofida flagrantelor derapaje democratice la care s-au dedat conducătorii locali, în pofida evidenţelor care îi recomandă drept nişte strâmbi şefi de oraş, a argumentelor şi educaţiei democratice şi umaniste pe care şi-au însuşit-o, aceşti aliaţi ai conducătorilor împotriva populaţiei îşi pun circumvoluţiunile la muncă pentru a justifica şi valoriza infamia, impostura, frauda, ipocrizia, delaţiunea, persecuţia socială, minciuna, parvenitismul, sfidarea drepturilor cetăţeneşti şi toată gama de abuzuri la care se dedă actuala putere? E posibil ca un „umanist” să practice contorsionismul mintal pentru a face propagandă, fără limite, prea puţin umaniştilor lideri locali? Demagogia şi iresponsabilitatea acestor slugi cultivate este cu atât mai supărătoare cu cât nu se fundamentează nici pe ignoranţă, nici pe resentiment, nici pe o lipsă de busolă democratică, ci pe corupţia cea mai pură, morală sau pecuniară sau şi şi… Despre glorie sau despre satisfacţia de a avea o înaltă funcţie nu poate fi vorba, atâta vreme cât colegi, prieteni, foşti asociaţi sunt de cealaltă parte a baricadei.

CITITI CONTINUAREA IN EDITITA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply