Asociaţia Drumeţilor din Munţii României (activitatea în 1934-1941) Spiritul ADMIR (II)

LXV

Hărţi

În condiţiile în care Bucegii constituiau principala atracţie pentru asociaţiile turistice ale vremii, ADMIR şi-a îndreptat atenţia spre zone montane mai puţin cunoscute: Piatra Craiului, Iezer-Păpuşa sau versantul sudic al Făgăraşilor.

Dintre acestea, un deosebit interes a fost arătat Pietrei Craiului, ai cărei iubitori aveau la dispoziţie marcajele executate de S.K.V*1, cît şi trei hărţi (realizate de fostul stat major austriac, de Institutul Geografic al Armatei şi de S.K.V.). Considerînd aceste reprezentările drept insuficiente, Turing-Clubul României a trecut la întocmirea unei noi hărţi. În consecinţă, a solicitat şi obţinut avizul Marelui Stat Major (nr. 2793/4 decembrie 1933)*2. În continuare M. Haret şi ai săi au prelungit însă, neaşteptat, tipărirea lucrării.

Peste aproape doi, o aprobare similară era eliberată şi ADMIR. Prin intermediul lui Carol Lehmann, cel care avea să pună în acord ambele schiţe cu marcajele de pe teren, admiriştii erau la curent cu planul Turingului. Făcînd risipă de energie, I.I.Dunăreanu şi ceilalţi au reuşit să-şi adjudece pentru harta lor, în ianuarie 1936, titlul de “prima hartă a masivului”*3 .

Grabnici în consultul muncii altora (harta M.St.M), admiriştii erau reticenţi în a furniza, la rîndu-le, informaţii. Ion Udrişte-Olt îi scria de pildă lui C. Lehmann (14 februarie 1936): “Te rog că pe harta «Unirii» (a T.C.R., executată la Institutul “Unirea” din Braşov, n.n.) să nu treci marcajul (ADMIR, n.n.) în proiect, pentru că nu-i dau voie să aibă acest marcaj pe harta ce vrea să scoată […] Unirea nu are voie să copieze nimic din harta mea”.

În ce priveşte conţinutul Buletinului propriu, I.I.-Dunăreanu şi ceilalţi erau mai concilianţi, reclamînd doar menţionarea sursei (pretenţie inexistentă în revista lui Nae Dimitriu sau pe hărţile lui Radu Ţiţeica).

Existau mai multe diferenţe între cele două lucrări. A Turingului beneficia de o scară mai mare, cu o arie de reprezentare pînă în masivii învecinaţi. În harta ADMIR, “elementele alpine au fost protejate […] prin eliminarea elementelor pur-cartografice (inutile aici), prin restrîngerea la minimum posibil a zonelor din afara marcajelor şi extinderea zonei cu caracter alpin la maximum…”.

O “mare biruinţă şi inovaţie” era considerată şi redarea în hartă a (viitoarelor) marcaje admiriste, pe fond roşu. Mai puţin lăudabil (şi părintele lucrării îşi va recunoşte ulterior lipsa) era plasamentul în lucrare al rozei vînturilor*4. Pe aceeaşi reprezentare, alături de numele unui desenator (“N. Popescu”), se menţiona: “întocmit: I. Ionescu-Dunăreanu”. Este foarte posibil ca această precizare (într-o vreme cînd I. Udrişte-Olt vorbea, după cum am arătat, despre “harta mea”*5) să fi contribuit şi ea întîia excludere din ADMIR a lui I.I. Du- năreanu (incident asupra căruia vom reveni).

Peste doi ani, I.I.Dunăreanu mai întocmeşte, sub egida ADMIR şi cu sprijin financiar al O.N.T., două hărţi.

Una trata despre Bucegi. Insuficienta cunoaştere a terenului a făcut însă din autor o victimă a ironiei lui Nae Dimitriu:

“Ne amintim, sînt cîţiva ani de atunci, în vitrina librăriilor apăruse harta celui mai cercetat ţinut de munte de la noi, Bucegii* 6.

Trimisă pentru a fi tipărită la un institut de arte grafice din provincie, originalul cade – fără ştirea autorilor – pe mîna unei pretinse competenţe (Corneanu la nume*7), care se bucura în ochii neofiţilor în ale alpinismului de un mare prestigiu, datorate performanţelor deadreptul uluitoare pe care pretindea că le realizase în cursul neîntrecutei lui cariere de schior; între altele […] coborîrea pe schi a Văii Seci (din Caraiman, n.n.) !! […]

Doctul alpinist, «revizuind» harta, avu – între altele – impresia […] că Uzina Rîşnov este – după spusele lui – «aşezată prea jos»…

În consecinţă fixă pe hartă o nouă uzină, aproximativ în punctul în care bănuia că se situează aceea pe care o văzuse cîndva pe teren; circumspect, nu se atinse de cea preeexistentă în schiţă. Harta a apărut, consfiinţind […] existenţa a două uzine pe Valea Glăjăriei.

Doi ani mai tîrziu […] o lucrare*8  […] semnalizează şi ea existenţa pe Valea Glăjăriei a două uzine electrice.

Eroarea s-a împămîntenit şi – se pare – nu va mai putea fi reparată […] decît de un veritabil Mecena al alpinismului care ar face gestul de a construi, în locul unde fantezia topografului improvizat şi notoriul spirit de maimuţăreală al literatului alpin au situat – din senin – celebra uzina fantomă.

Lucrurile nu se opresc aici. Într-o schiţă a traseelor de schi apărută recent *9 – ca şi într-o hartă de dată şi mai recentă*10  […] întîlnim din nou […] două uzine, pe aceeaşi industrializată vale a Glăjăriei.”*11

Solicitat  de O.N.T.  să opineze  asupra  hărţii  Bucegilor  (ed.  ADMIR),  acelaşi  Nae  Dimitriu  a identificat  numai  în abrupt un număr de 48 de erori*12. În urma unor astfel de aprecieri, O.N.T. nu a mai scos pe piaţă exemplarele  proprii*13.

A doua lucrare (versantul sudic al munţilor Făgăraşului*14) a fost primită asemănător:

“Valea Buda, situată la circa 5 km. spre est de Vînătoarea, este evacuată de aceleaşi «competenţe» pripite ale alpinisticii noastre şi situată matematic sub coastele sudice ale acestui munte (e drept eroarea fiinţează şi într-o hartă oficială, însă cercetarea terenului vădeşte imediat această scăpare) […]

«Concilierea terenului cu datele ce ne servesc autorii […]» ar comporta schimbarea cursului superior al Văii Buda, prin săparea unui canal de circa trei km. în pieptul masiv al muntelui Rîiosu.”*15

În ciuda criticilor, această hartă cît şi ghidul Bucegii şi Piatra Craiului au fost “recomandate începătorilor” şi în anii următori*16.

______________                   

1)Pînă prin 1925 în Piatra Craiului exista un singur marcaj, pe drumul lui Deubel. Ulterior Carol Lehmann a marcat mai multe poteci (revista România pomeneşte în 1937 de şaptesprezece asemenea itinerare, atribuite de Buletinul C.A.R. S.K.V.-ului), pe care tot el le-a întreţinut.

2) Procedeul era uzitat în epocă (şi nu numai): hărţii militare, copiate la scara convenabilă, i se adăugau amenajările turistice şi, dacă era cazul, rezultatul cercetărilor proprii).

3)  I.I.Dunăreanu, Bucegii şi Piatra Craiului”, 1936, p.140. Prioritatea se voia întărită prin datarea hărţii la 1935, deşi chiar autorul ei îi indică (op. cit.) “ian. 1936” drept moment al apariţiei. Chiar şi aşa, S.K.V. lansase cu ani înainte o hartă a Pietrei Craiului, despre care aminteşte Cristache Dedula în Buletinul Alpin, nr. 1/1933.

4) “Posesorii hărţii sînt rugaţi să corecteze […]; în loc de N = NE ; S = SV ; V = NV şi E = SE…” (Bucegii şi Piatra Craiului, p. 132)

5) Eforturile lui Udrişte-Olt la apariţia acestei hărţi nu sînt de neglijat: “Îţi trimit un exemplar de probă şi te rog comunică- mi urgent cîte crezi că poţi vinde în Braşov […] Nu ţi-am trimis un exemplar din hartă pentru studiu, întrucît am examinat eu pe cel cercetat împreună şi l-am găsit bun […] Să nu fie confuzie cu roşu orizontal. Crucile alea şi izvorul nu     le-am putut marca, deoarece cînd am venit eu în Bucureşti plăcile erau făcute.” (scrisoare către C. Lehmann, nedatată).

6) Harta Bucegilor T.C.R., 1934.

7) Fl. Ştefănescu ne-a spus că era vorba de un oarecare Cornillon, care înfiinţase la mijlocul deceniului patru, în Buş- teni, “Clubul Alpin Coştila”.

8) Bucegii şi Piatra Craiului”, 1936.

9) România, nr. 11/1937.

10) Harta Bucegilor, ADMIR, 1937.

11) N. Dimitriu, Pe marginea alpinismulu”, Buletinul Alpin, nr. 3/1937.

12)  Este aici un exces de zel. De pildă, i se reproşa lui I.I. Dunăreanu trasarea continuă a Vîlcelului Strungii Mari (bazinul Văii Seci a Caraimanului), eroare existentă în harta Ţiţeica şi chiar în schiţele lui Nae Dimitriu din Educaţia Fizică.

13) Odată ieşite de sub teascurile tipografiei, hărţile urmau să fie difuzate de O.N.T. cît şi de către ADMIR. În mai 1938 cota O.N.T.-ului avea deja un stadiu în depozit de şapte luni (cf. Gazeta Sporturilor, 14 mai 1938), care s-a prelungit pînă în 1941, cînd 1511 bucăţi au fost expediate la reformă (cf. D.G.A.S., fond A.C. Corbu).

14)  O schiţă admiristă a acestui ţinut însoţeşte iniţial un articol al cuplului Nerva Stoica-Emilian Iliescu (România, nov. 1937, material publicat la scurtă vreme în broşură). În paralel, vede lumina tiparului harta ADMIR amintită mai sus (autor I.I.Dunăreanu), reluată, cu îmbunătăţiri, în Buletinul Alpin (nr. 2/1938), cu menţiunea că este “lucrată de dl. Ion Ionescu- Dunăreanu, cu utilizarea datelor culese de pe teren de dl. Nerva Stoica” şi că remediază “unele erori constatate pe hărţile oficiale”.

15) N. Dimitriu, op. cit. 16)  La 1943 de pildă (Din trecutul turismului românesc), Ion Udrişte-Olt considera de hărţile admiriste ale Bucegilor şi Pietrei Craiului “de mare importanţă turistică” .

You may also like...

Leave a Reply