Asociaţia „Lespezi-2004” – O matrice culturală a Comarnicului-

Vasile Ioan Ciutacu

Poate este bine de ştiut cum Asociaţia Culturală Lespezi -2004 Comarnic, a luat naştere. Deci, iată-ne la momentul descifrării unui adevăr care ţine de cultura oraşului Comarnic. Prin martie 2004, după o şedinţă de cenaclu „Lucian Blaga”, ce a avut loc la ”Casa de Cultură” din Sinaia, de pe Cuza Vodă nr. 22, m-a luat gura pe dinainte: Noi, aici, ne cunoaştem atât de bine, încât aproape ştim fiecare ce gândeşte…dar ce-ar fi să dăm piept cu lumea? Spre exemplu, la vară, la Schitul Lespezi din Comarnic…înainte de Sfânt Ilie,…pe 17 iulie, dacă se poate! Toţi cei prezenţi- cenacliști- s-au uitat la mine de parcă respirasem nori. După care se putea citi în ochii noştri, treptat, treptat, coborârea cu picioarele pe pământ. „Așa să fie!”, a concluzionat scriitorul, sculptorul şi inventatorul Stelian Tăbăraş. ”Fără doar şi poate!”, a zis domnul Nicolae Paul Mihai, scriitor, poet, epigramist, pamfletar şi scenarist. „Evident!” a completat poetul Theodor Nicolae Poiană. „Păi, ce, am vreun cusur ca să nu vin şi eu?” şi-a exprimat nedumerirea directorul „Casei de Cultură” Sinaia, scriitorul şi poetul Radu Ghica Moise. „Eu, de fapt, sunt comărnicean şi negreşit voi fi acolo!” parcă a pus capăt reţinerii muţeniei, proaspătul cenaclist Codruţ Radi… şi ţine-te apoi, alergări după aprobări de tot felul, de renunţări aproape prin stufărişul fără de capăt al birocraţiei, de scris, de conceput statutul, cu picioarele în apă rece, de trecut pragul binevoitor al notarului, de deschis uşi bine păzite ale Judecătoriei, dar mai ales, de băgat mâna în buzunar.

Am fi nedrepţi dacă n-am afirma aici că forma finală de constituire a asociaţiei se datorează unei avocate care destul de des deschidea uşa primarului. Şi sabia lui Damocles era deasupra capului meu când, pe 20 mai 2004, de la Atena, Stelian Tăbăraş mă avertiză într-o scrisoare: „Să te (ne) ferească Sfântul să cooptăm în conducerea asociaţiei oficiali şi şefi de orice fel. Eu , în anii mei buni, am fost martor cum aceştia au fost groparii unor cenacluri, proiecte de revistă (chiar înainte de`89), deşi la început plouă cu promisiuni… Să fie clar, pot participa primari, inspectori de pe la Cultură, redactori de pe la reviste, dar aceştia să fie doar simpli membri sau invitaţi. În niciun caz, în conducerea Asociaţiei.”

Şi astfel, visul nostru din martie de pe Cuza nr. 22, a căpătat conturul bine definit al unei Asociaţii Culturale. Dar să lăsăm mai bine pe Stelian Tăbăraş să creioneze atmosfera acelor timpuri, şi în sfârşit, transformarea iluziilor noastre în fapte concrete, reale: <<Poate că literaturii, culturii prahovene îi lipseşte tocmai matricea organizatorică a vieţii sale; puţine edituri, nici reviste nu sunt prea multe şi de suprafeţe prea mari, acţiunile literare au caracter aleatoriu. Iată de ce, acum doi ani, „am fugit” de pe Coasta Mării Egee la Schitul Lespezi ca să iau parte, alături de prietenii mei scriitori şi profesori, folclorişti, la un simbolic act de întemeiere a Asociaţiei Culturale Lespezi-2004, Comarnic. Şi semnând cartea de constituire, am avut senzaţia scrierii unui pergament sau a unui act domnesc pe o piele de iepure. Adeverească-se, spre bucuria mea și spre a dumitale, poete Vasile Ioan Ciutacu>> interviu „Prahova nu este un drum cu praf”…

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply