România după 30 de ani de „nimfocraţie”!

Articol de Doru Cernescu

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Da, stimabililor…, şi e o caracterizare blândă, având în vedere starea-i economică precară (să nu zic dezastruoasă) din prezent, comparativ cu aceeaşi perioadă din 1989. Totuşi, de ce s-a ajuns aici şi cine mai exact sunt autorii şi coautorii? Să o luăm de la începutul începutului şi concluziile le veţi trage singuri, dar mai înainte de toate musai trebuie să ne răspundem la o altă întrebare, şi anume: de fapt, ce a fost la noi şi în tot estul Europei, revoluţii ori doar simple schimbări de direcţie dorite atât de clasa politică de atunci cât şi de naţiunile prea oprimate şi încorsetate politic?

Desigur, dacă ne luăm după „indiciile de la locul faptei”, dar şi după rezultantă, respectiv beneficiarii acestor pseudo-revoluţii regizate, fără niciun dubiu ajungem la concluzia că sub masca revoluţiilor dorite s-a trecut la transferul puterii dinspre stat înspre eşalonul doi al politicienilor care, de ce să nu o spunem, „încropiseră” ceva, ceva din „munca lor de o viaţă”, mai exact din furtişagurile mărunte, plocoane şi autosponsorizări, dar nu aveau front liber pentru extinderea şi etalarea averilor, cu atât mai mult cu cât reprezentau latura „de stânga” a politichiei, adică tocmai aceea care, conform statutului, trebuiau să fie model de cinste, cumpătare şi reţinere. Exact opusul la ceea ce-şi doreau.

Pentru o înţelegere şi mai exactă a problemei, imaginaţi-vă că toţi acei preşedinţi de C.A.P.-uri, C.A.S.-uri, primari, politruci de toată mâna şi de toate gradele, incluzându-i şi pe tomberoniştii turnători cu jumătate de normă, acumulaseră averi apreciabile, dar aşa, după cum ştiţi, nu puteau să deţină 2-3 case etc., motiv arhisuficient să-şi dorească schimbarea.

În afara acestora mai erau „masele” care şi ele visau la schimbare (e drept, nu de natura celei actuale), dar în locul lanţului au primit o sârmă pe care nevoie îi deplasează în funcţie de „hăulitul” stăpânului ori de „pisica” şi de capra vecinului; nu tu căpăstru, nu tu botniţă! Asta e democraţia originală câştigată de noi, cei mulţi şi mulţi (cu toate că în mare măsură şi ilustrisimul Brucan avea dreptate, nu credeţi?).

CITITI CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply