Eminescu şi „ziua culturii”!

Articol de Doru Cernescu

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Apoi, de ce nu, totuşi mulţi dintre noi indiscutabil au şi uitat probabil ce s-a „serbat” pe 15 ianuarie şi asta datorită faptului că nici în şcoli şi nici pe lângă (cel puţin în ultimii 30 de ani de decădere şi regres pe toate planurile) nu s-au mai marcat aşa cum se cuvenea cele două evenimente, muritorul de rând fiind preocupat îndeosebi de existenţa sa anostă, de fiecare zi, că nu doar dragostea trece prin stomac, ci şi cultura, atâta cât a mai rămas. Asta e cruda realitate spre care ne-au adus toate guvernele ce   s-au succedat la conducerea ţării, din 1990 până în prezent, iar dintre ele principalul vinovat (dat fiind şi durata mandatelor) e PSD-ul, aici nu mai încape nicio discuţie.

Totuşi, trecând peste vinovăţia unora ori altora, în actualul mandat constatăm că se forţează nota ieşindu-se la rampă cu realizări şi promisiuni care de care mai… mai, de parcă prezentul Guvern, indiferent de ce va face, va avea o durată „de viaţă” măcar cât a celorlalte toate împreună, da, uitându-se că mariajul între societatea civilă şi respectivul nici măcar nu s-a perfectat chiar dacă teoretic zice-se sunt deschişi la dialog şi vorba aia, dar practic nu au ieşit din faza monologului.

Concret, cultura – şi nu mă refer la aceea de praz ori păstârnac – e la pământ şi, pardon domnule ministru, nu pentru faptul că s-ar fi deculturalizat masele (în special în zona rurală impunându-se culturalizarea cu caravana aşa cum se făcea cu 50 de ani în urmă, când tot cu caravana ni se aduceau la ţară filmele), ci pentru faptul că în şcoli nu se mai practică, elevii nemaifiind evaluaţi şi, în funcţie de potenţialul lor litetar-artistic, să fie antrenaţi în activităţi specifice (concursuri literare, ansambluri, secţii de teatru etc), ba nici nu mai au posibilitatea să-şi testeze aptitudinile lucrând în laboratoare ori ateliere proprii. De aceea, când ajung la majorat, bieţii, nici nu-şi pot evalua singuri capacităţile de muncă şi creaţie, adesea optând pentru o meserie ce le devine nesuferită după însuşirea cunoştinţelor şi absolvirea cursurilor. Vedeţi de unde ar trebui plecat?

Şi, mai la concret, culturalizarea (ca şi tot ce ţine de ea, inclusiv de cei şapte ani de acasă, adică cinste, bun simţ, responsabilitate etc.) musai trebuie începută din şcoli, şi apoi continuată cât e omul om, că doar aşa mai putem avea un viitor previzibil şi, da, pretenţii de la clasa politică, iar în paralel, făcând abstracţie de lacunele unei societăţi retrograde, trebuie recultivată credinţa în religie, care şi singură poate deveni un factor decisiv în formarea societăţii de mâine. În contextul celor sus-zise vă mai amintiţi de vorba aceea ce susţinea că omul se poate sustrage ori ascunde în faţa judecăţii lumeşti, dar nu o poate face acolo unde faptele sale vor fi inventariate şi evaluate de EL? Cedeţi dar de ce nu cu mult timp în urmă şi în ţara noastră se petreceau mai puţine crime, violuri, tâlhării, abandonuri şi câte altele? Mai sunt câteva zile şi iar vom „serba” un eveniment trecut, Unirea Principatelor, ce altădată se evidenţia prin spectacole de teatru, din care evident nu lipsea A.I.Cuza şi Moş Ion Roată. Pe când astăzi, ce se face în şcoli şi în centrele culturale în afară de campanie electorală mascată? Tradiţiile, istoria şi înţelepciunea poporului trebuie reinventate şi adăugate la credinţa şi normalitatea ce ne-au ajutat să supravieţuim şi chiar să ne afirmăm în ultimii 2000 de ani, înşuşiri care, şi fără costuri suplimentare, se pot implementa în şcoli şi abia apoi în societatea „mare, de aceea Ministerul Culturii se putea unifica evident cu Ministerul Învăţământului, fiind două entităţi inseparabile.

În sfârşit, revenind la ceea ce era şi este cel puţin la fel de important raportat la cultură, respectiv la sărbătoarea naşterii poetului nostru naţional, apoi în zadar am „comemorat” împlinirea a 170 de ani, dacă nu s-a făcut şi altceva în afara agapei de la Ateneu. Şi mă refer la festivităţi loale, inclusiv cu oferirea unui dar nepreţuit pentru elevii din familiile cu resurse limitate, mai exact oferirea unei cărţi de poezii eminesciene… pentru care nu e timpul trecut.

Da, în vară, cu ocazia absolvirii a încă unui an de învăţământ primar, măcar 150000 de elevi ar putea fi onoraţi cu acest dar, că nu ar sărăci Guvernul investind un milion de lei în cărţi ce l-ar avea autor pe Eminescu, ori vi se pare prea mult? La cât se fură la noi, suma e ridicolă, nu credeţi? Mai mult chiar, se putea organiza, inclusiv în Sinaia şi, de ce nu, chiar la Cazino) o audiţie a poeziilor eminesciene puse pe note, că şi în prezent ascultăm cu mare plăcere romanţele demult consacrate, audierea lor presupunând doar captarea de pe internet şi redarea, nu aducerea tarafului şi interpreţilor… Măcar atât se putea face pentru Eminescu şi pentru noi, nu credeţi?

Vivat cultura…

You may also like...

Leave a Reply