„Eu cu cine votez…? ”

Vasile Ioan Ciutacu

După cum se vede (Și sper că vedeți!) fierbe în draci oala năclăită, afumată a politichiei românești!… Dă în clocot, nu alta!… Și din păcate nu-i nimeni care s-o ia de pe foc. Ori măcar să-i ridice capacul. Să răsufle. Că la vârful piramidei noastre sociale, ciuntite ce se ține doar în vreo doi, trei căpriori se îngrămădesc – rețineți!, de treizeci de ani – cabotinii partidelor în lupta lor, pe viață și pe moarte, pentru ciolanul suculent al puterii. De dimineața până seara și de seara până dimineața. Năclăiți de sudoarea efortului depus în această comedie de prost gust. Ies pe ecranele televizoarelor (mânca-le-ar mama, dar și tata!… Și câțiva fii rătăcitori!…) și prin majoritatea destul de subțirică a presei scrise rămase și aservită partidelor – aruncându-și cu pietre unii în alții, așa, de ochii lumii ca să prostească și mai mult prostimea – cu, repet, o comedie bine regizată din umbra fără de căpăt. De la 1944 și, până astăzi, de niște „băieți” cu ochii albaștri, gri, mov, roșii (ce importanță are?) de ajunge bietul român în culmea disperării, iar geamătul lui prin istorie spintecă orizonturile celor care vin din urmă. Rar se mai găsește câte un Julien Sorel (apropos de Stendhal) care refuză lumea aparențelor neputând să renunțe la el însuși neacceptând trădarea de sine și dându-ne astfel o lecție de mortalitate existențialistă. Astfel spus, sau aproape de loc, mai găsim câte un individ care se ferește de ispita să se adapteze la mediu printr-o sinucidere morală. Și pentru că mi-au murit lăudătorii atinși de câte un coronavirus, fac eu spunând răspicat că rolul ăsta mi-a fost dat de către Marele Dirijor să-l interpretez prin viața asta atât de frumoasă, totuși! Nu-i așa dragi funcționari publici din primăria Comarnic care nici nu știți cât de mult vă iubesc? Și-mi pare rău că nu puteți înțelege că un pamfletar, fie el din Muchea Gâlmii, ori poate chiar de aceea, nu are cum să fie iubit. Dar el trebuie să existe. Dacă nu mă credeți, fără vreo aluzie – atenție!, „întrebați-l” pe I.L. Caragiale. Că așa este rostuită lumea asta încă de la Facerea ei…

Evident, disputa politică trebuie să existe într-o democrație consolidată însă la nivelul unui dialog civilizat, în „bătălia” cu idei de perspectivă care să ajute la prosperitatea națiunii. Cu alte cuvinte, o adevărată democrație se bazează pe indivizi care au un bagaj substanțial de cultură din care „se alimentează” și cultura politică. În afara ei, iată, de atâta amar de vreme, avem numai niște lideri de carton pe care i-am prins furând din păpușoi. Și în cele mai multe cazuri este exclus ca să dea înapoi ceea ce au luat, așa, într-o doară. Concluzionând, cultura politică este desprinsă din cultura bine consolidată a unui popor care știe să stea în picioare. Și nu în genunchi, ca la noi!… Astfel stând problema nu putem emite pretenții. Dar totuși!…

Iată că prin zăvoiul mlăștinoș al celor de la putere, se aude din ce în ce mai clar că vom avea alegeri parlamentare anticipate. Cam o dată cu cele locale. Adică în jurul datei de 14 iunie  a.c. Și punând azi lupa pe cele locale, se zvonește că un politruc decembrist drag și iubit, aleargă, cu limba scoasă, după o ciosvârtă locală pe Bulevardul Castanilor din Municipiul Ploiești… Că de, de-aia este unul din reprezentanții de vază a clasei muncitoare de după 1944 când Stalin și-a pus cizma cu ținte de fier pe grumazul bietului român ce-a fost „decapitat” încarcerându-i  eminența cenușie prin nemiloasele temnițe comuniste. Dar, domnule politruc, chiar dacă „v-ați orientat” – după cum se spune că ar fi zis o babă prin Gara de Nord, aveți mare grijă! Pe „ulițele” Republicii din Ploiești se plimbă, mai ales înspre seară, conu’ Caragiale că oricât ați susține, domniile voastre, că i s-a cântat demult prohodul, aveți mare grijă! Că și astăzi e în deplină putere creatoare. Ocoliți-l dacă vă întâlniți cu el! Că e mare pezevenghi. Ar fi în stare, să vă invite la o halbă de bere pe terasa de la „Berbec” și să vă pună pe jar cum că statuia „ultima grenadă” cu caporalul Mușat, având un braț amputat, ar fi în stare s-o arunce cu mâna cealaltă. Să nu-l credeți! Ce are ștampila primăriei cu coada vaci? Grenada cu pricina să fie, eventual, azvârlită în „cea mai mare parcare din România! Nu în weekend, că astfel bombardată să fie refăcută ca autostradă. Așa da!… Ori să vi-l trimită pe cap pe Cetățeanul turmentat și până la alegeri să vă bată la cap: „Eu cu cine votez?”… Sau să vă treziți că vă face nemuritor prin cine știe ce filă a timpului ca vestit campion al potecilor „alpine” cu traista-n bățul de pe umeri de la un partid la altul. Vă vând un pont: vedeți că și tovarășul Teodor Meleșcanu având puterea deplină a celor optzeci de ani, împărțiți în mod egal pe cei doi umeri plini de sentințe, vrea să facă un partid cu care să dureze definitiv democrația pe malurile dâmbovițene. Poate vă interesează!…

Și uite așa, cum vă spuneam, în genul pamfletar care exclude cu desăvârșire să ai vreun prieten în afară de câinele casei, iarăși ies pe „drum!”. Chiar dacă, așa sunt vremile, de mai sare câte unul în sus gata, gata să dărâme tavanul instituțiilor publice că: „vezi, eu am studii foarte, foarte superioare!”. Cu toate că auzind „maxima” asta, șeful gării a sărit și el în sus: „Dar nu prea se vede!… Nu vă supărați pe mine!… Și din vorbă-n vorbă, iacă-tă, am ajuns la bătălia pentru scaunul de primar, de viceprimar sau consilier în orașul Comarnic.

***

…Și uite așa ajungem în curtea    P.N.L-ului local unde de pe acuma se serbează ziua înscăunării ca primar a tovarășului inginer constructor, diriginte de șantier, administrator de foste firme de construcții S.C.Dorian Smart Solutions – SRL TRYDDY CONSTRUCT SRL. Nu-i așa domnule fost Ministru al Lucrărilor Publice și al Transporturilor – MLPAT, sindicalist, fost mare sindicalist, condamnat o vreme pentru luare de mită, Miron Mitrea? Spuneți dvs cine a „termopanizat” cam toate gările pe traseul București Nord-Brașov?… De lucru ăsta poate a auzit și frumoasa ministresă Ana Boagiu și ar putea fi și domnia sa un martor istoric în acest fabulos proces al aducerilor aminte… Era cât pe aici s-o uit pe altă miss politica post decembristă PD, Roberta Anastase fostă  președintă a Camerei Deputaților, membră a PD-ului de pe vremea „piratului” de necontestat, acum vestit parlamentar european, care răspunde la apelul de cu seară la numele de Traian Băsescu, în niciun caz Petrov… Nemaiscoțând un cuvânt de Luluța, mama ei de viață! Și pentru că ne-am lăbărțat cam mult cu vorbele (iertați-mă!) să ne strângem din nou în bătătura PNL-ului local din Comarnic, unde șeful acestei organizații, pe numele Botoacă Dorian Vasile, se zvonește că urcă virtiginos în sondaje pentru a pune din nou, în urma alegerilor locale din 14 iunie a.c., piciorul ca șef al administrației acestei urbe. Membru de frunte al „batalionului” imens de traseiști politici în căutarea ciosvârtei suculente a puterii, chiriaș de nădejde în vila de… Nekerman, aflată peste Valea Prahovei, a bossului Florin Pucheanu-Bran, demis dupa 11 ani de domnie „fanariotă” din jilțul puterii locale, de către ANI pentru incompatibilitate. Ce personaj tipic pentru vremurile astea când omul de rând din România trebuie să cunoască în amănunțit legile pe când clasa conducătoare, nu! Acest personaj pe care sigur l-ar lua de perciuni marele om politic liberal Ion I.C Brătianu, fost președinte al Partidului Național Liberal și l-ar da mai încolo din calea lui și a istoriei. La lada cu gunoi a ei…

                        Dar „să-l cântărim” pe ilustrul nostru personaj politic postdecembrist, în focul nerăbdării domniei sale de a pune mâna pe cheia de la ușa principală a Primăriei orașului Comarnic printr-o totală transparență. Așa după cum ne invita să procedăm pe timpul domniei sale în jilțul de aur al UAT-ului din această urbe în cei 11 ani și câteva luni de șezut în el, înțelegeți, da!… Doamne ferește să vă închipuiți că personajul nostru, recte Botoacă Dorian Vasile, în acest răstimp istoric – zilnic pur și simplu – nu s-a mișcat din acest tron regal al puterii fiind mereu la datorie, neacceptând o clipă măcar în lupta cu sine ca să lase Arhimandritului toată grija schitului, permițându-ne astfel să-l parafrazăm pe Eminescu. Adică să lase hățurile primăriei din mâna pe seama viceprimarilor (domnul jr. Sorin Vasile Peticilă și domnul Mircea Costin Cocă) în cei 11 ani și ceva de domnie „fanariotă”. Dar să-l cântărim prin prisma „eseului filozofic” pe care mult mai târziu de peste primul și al doilea mandat ca primar practicând transparența totală – l-a aplicat pe geamul ușii noi ce o înlocuise pe cea veche din lemn masiv, cu tăblii și prin care, evident, nu puteai vedea ce este înăuntru. Așa încât plătitorul de impozite și taxe, dacă vroia, putea putea să-l „admire” – numai!, dacă, repet, se întâmpla ca șeful nostru să fie în birou. Greu de imaginat așa ceva, d-apoi de văzut cum primarul nostru „trudea” din greu niscaiva dosare neavând pe ușă, conform legii, niciun program de audiențe ca oful plătitorului de impozite și taxe să fie menționat în registru și în termen de 30 de zile să ți se comunice că e albă, ori că este neagră. Nu este așa?… (pe cine credeți că întreb?). Înseamnă că audiențele sunt în permanență din moment ce șeful este exclus să fie în încontinuu în biroul său? Este un fel, dacă îmi permiteți, de-a joaca: uite popa, nu e popa! Ca să fie clar. Când ai un program de audiențe nu poți fi tu, șef ales de popor, să faci abstracție de ofurile lui decât în cazuri de forță majoră.

                        Dar înainte să lămurim lucrurile, față-n față cu dovezi, haideți domnule președinte al organizației PNL Comarnic cu tendințe certe de a vă așeza din nou pe scaunul de primar să spuneți dacă aveți ceva să vă reproșați ca lider politic (vorba vine!) ca fost ales, cu „minuni” și „vijelii”, al poporului plătit fiind din banii publici ca să fiți în slujba lui cum ziceam și altă dată, în fața omenirii din Comarnic și când știm că numai în pomul cu fructe se aruncă cu pietre!  De ce v-ați pitit, jucându-vă de-a barba oarba cu noi în spatele „eseului politic”? Că suntem numai noi doi și nu ne aude nimeni, de ce credeți că după îndelungata dvs. „domnie” în scaunul puterii din Comarnic, de aproximativ 10 ani, 8 luni, 24 de zile, 20 de minute și câteva zecimi de secundă, socotiți că sunteți, cel mai cel din cei mai cei? Nu vă apasă pe suflet că după restaurația din ’89 în care s-au jertfit cam 1143 de tineri pentru libertate și democrație vă treziți, hopa!, deodată din somnul istoric, și credeți că a-ți fi un lider de necontestat? În stare să le satisfacă idealurile lor? De fapt ale patriei!…

                        Gândiți-vă profund când ne puneți pe masă argumentele de ce așa și nu invers pentru că, majoritatea cetățenilor din oraș ne știe pe amândoi atât de bine încât nu putem face un gest măcar fără să nu-l știm dinainte ce simbolizează. Iar în cazul în care nu vă descurcați și-o belmejiți în fața propriei dumneavoastră conștiințe, să trăiți!, vă stau la dispoziție ca să vă dumiriți că unul ca dumneavoastră, după 30 de ani, în care țara a ajuns pe chituci, punând și dvs. un degețel la această paragină că, doar, ce naiba!, erați „înregimentat”, e mai bine să deveniți propietar în vila lui, Pucheanu Florin-Bran, de peste gârlă. Atât!…

                                                              Va urma

You may also like...

Leave a Reply