Urgia lui Dumnezeu

Pavel Georgini

Începând cu septembrie anul trecut, cam odată cu începutul noului an bisericesc 2020, pare că a început urgia lui Dumnezeu pe pământ. Mai întâi au început incendiile devastatoare de păduri din Australia. Aşa ceva nu a mai văzut omenirea de la inventarea televiziunii şi a primelor transmisiuni în direct. Până şi incendiile ucigaşe din Grecia de acum doi ani, soldate cu zeci de morţi şi de răniţi, au ajuns să pară o glumă în comparaţie cu iadul de flăcări dezlănţuit în Australia. Au fost mii de transmisiuni live, milioane de fotografii cu morţi, răniţi, animale vii cuprinse de flăcări şi aflate în agonie. S-au făcut apeluri umanitare, strângeri de fonduri, s-au organizat convoaie umanitare, umanitatea întreagă  s-a mobilizat pentru stingerea incendiilor, limitarea daunelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti şi a bietelor animale fără de apărare în faţa stihiilor naturii, deci s-a demonstrat încă o dată că omenirea are încă resurse nebănuite de omenie, de compasiune şi dragoste creştinească, adică războiul cu răul nevăzut nu este încă pierdut.

Un singur lucru pare să fi fost complet pierdut din vedere, momentul când a început acest cataclism de proporţii biblice. Pentru cei care nu au fost atenţi la posibilele legături de cauzalitate o să le reamintesc că acest cataclism a început la câteva zile după adoptarea cu un fast descreierat, a legii pentru aprobarea avorturilor până cu o zi înainte de naşterea copilului. Aşa cum spuneam, legea a fost aprobată cu un fast descreierat, cu aplauze frenetice şi îmbrăţişări cum n-am mai văzut de la eliberarea Parisului de sub nazişti sau de la terminarea celui de-al doilea război mondial. Şi mă văd nevoit să mă repet, motivul marii sărbători era legiferarea avortului până în ultima zi de sarcină, deci legiferarea uciderii de copii până în ziua naşterii lor. Desigur că această nenorocire a fost prezentată drept o victorie a dreptului femeii de a putea face orice doreşte cu propriul corp. Şi desigur că această lege abominabilă a fost promovată şi trecută prin parlamentul australian de partidele liberale şi neomarxiste, surorile de sânge ale Partidului Popular European, cel care a făcut o opoziţie crâncenă, susţinută cu tone de bani şi în România, la votul referendumului pentru familia tradiţională. Vă mai amintiţi cine   s-a opus atunci acelui referendum al normalităţii, a ceea ce trebuia să fie mărturisirea noastră în credinţa către Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos?

Vă aduc eu aminte, PNL, USR, PLUS, PMP. Ne-au împuiat urechile cu minciuni, ne-au umplut televizoarele cu reclame perfide şi manipulatoare, ne-au spus că este referendumul lui Dragnea coruptul. Rezultatul ni-l amintim din păcate cu toţii, din 20 de milioane de creştini declaraţi în Romania, doar 3 milioane l-au mărturisit pe Hristos, ceilalţi au preferat să facă politică sau să-i întoarcă pur şi simplu spatele. Desigur că atunci când ne plângem că situaţia din ţară este aşa cum este, când ne plângem că avem conducători ticăloşi şi trădători, vina este întotdeauna a altora, niciodată a noastră. Ne plângem că aceşti conducători sunt ticăloşi, trădători şi corupţi, dar uităm că noi i-am votat şi că dintre noi au plecat, deci sunt exact asemenea nouă, ne plângem că Dumnezeu ne-a uitat, dar suntem asemenea evreilor care l-au crucificat pe Hristos pentru a-l elibera pe tâlharul Barrabas. Avem mereu la îndemână argumentul politicienilor corupţi sau pe cel al dictatelor Uniunii Europene, noi nu avem niciodată nicio vină.

Nici trei luni mai taâziu asupra lumii s-a năpustit criza coronavirusului, plecat se pare dintr-o piaţă infectă în care pisicile şi câinii sunt jupuiţi şi gătiţi de vii pentru a fi mai gustoşi sau sunt bătuţi cu parii în saci până ce sunt omorâţi, pentru a li se frăgezi carnea, unde şerpii sunt mâncaţi ca delicatese şi puii de şoareci şi de şobolani nou fătaţi sunt mâncaţi de vii pentru creşterea potenţei. Este oare de mirare că urgia lui Dumnezeu, care are milă de toate făpturile sale, s-a abătut tocmai asupra acestor oameni cu obiceiuri de o barbarie şi cruzime nemaiîntâlnite în istoria omenirii?

Lista poate continua, pentru mine de exemplu, nu este întâmplătoare nici furtuna înfricoşătoare de săptămâna trecută din Sinaia, când vântul s-a năpustit cu viteze de 250 până la 300 de km/oră, smulgând arbori seculari şi stâlpi de electricitate din pământ, rupând cabluri de medie şi înaltă tensiune, lăsând tot muntele Furnica fără energie vreme de aproape o săptămână, fapt fără precedent în toată istoria oraşului nostru.  Oare nu există nicio legătură între obiceiurile scârbavnice care se înrădăcinează în oraşul nostru şi care otrăvesc sufletele copiilor şi nepoţilor noştri şi aceste semne de mânie ale lui Dumnezeu?

Desigur că putem să spunem că aşa este natura capricioasă, că pe toată planeta se întâmplă astfel de fenomene ieşite din comun şi că ele sunt doar întâmplări, fără nicio legătură cu divinitea şi starea de decadenţă în care a ajuns omenirea. După cum putem să spunem şi că omul se trage din maimuţă. În acest caz totul are un sens şi nu avem niciun motiv să ne îngrijorăm.

You may also like...

Leave a Reply