La Sinaia Securitatea stă în spate şi conduce…

În momentul în care 160 de angajați din Sinaia sunt obligate să completeze o autobiografie după modelul prezentat de noi în facsimil, stăm să ne întrebăm în ce fel de țară trăim…

            Modelul autobiografiei este cât se poate de real, nu este invenția noastră, iar cei care au fost puși să-l completeze sunt angajații RAAPPS, sucursala Sinaia. Sucursala aceea cu noul director numit dintre rudele de sânge ale administratorului public al orașului Sinaia.

            Nu avem informații despre ce se întâmplă dacă vreun angajat refuză să-și completeze autobiografia, olograf, lizibil fără corecturi, așa cum cer expres ”directivele”, dar credem că cel mai probabil va fi dat afară…

            În acest moment, un ospătar la Hotelul Mara, de exemplu, este obligat să-și declare, în afara datelor de stare civilă, numere de telefon fix și mobil, adresa de e-mail precum și conturile de facebook, twitter, hi5…

            La ce ar putea să folosească conducerea RAAPPS contul de twitter al unui ospătar? Să vadă dacă are o orientare sexuală corespunzătoare fișei postului? Șă vadă dacă are o moralitate corespunzătoare? Să nu divulge prin noile tehnici informatice secretele ospătăriei de la Mara? Incredibil și ilegal, după părerea noastră, având în vedere că nici măcar nu se pune problema ca un ospătar să aibă acces la secretele foarte ascunse ale Regiei Protocolului de Stat… Cel mai probabil, credem noi, noua şleahtă de demnitari instalați vor să se asigure că niciun angajat nu va face dezvăluiri despre marile chiolhanuri din zona secretă a Foișorului, unde tot felul de ”unși” apar cu tot felul de amante… Dacă apare public treaba asta, măcar să știe cum serviciile pot găsi nu pe făptuitor, ci pe cel care a divulgat faptele… Râdem, dar e foarte grav …

            Bineînțeles că bietul ospătar de la Mara trebuie să-și anunțe șefii nu numai dacă a avut ceva probleme cu legea, dacă este sau nu parte în vreun proces, cu detalii, evident, ci să spună și dacă a luat vreo amendă pentru lucruri minore, cum ar fi o parcare ilegală… Vedem, cu oarecare mirare, că despre laptele pe care l-a supt, ospătarul nu trebuie să spună absolut nimic…

            Pe final, vine și partea desprinsă din dosarele securității… Se cere numele și prenumele rudelor din străinătate, cu CNP cu tot… și trebuie să spună bietul ospătar și în ce relații se află cu ele… deci nu numai ce grad de rudenie, și în ce relații se află… Adică cum? În relații de dușmănie? De prietenie? De invidie pentru starea materială? Chiar am fi curioși…

Cum să nu-i dăm dreptate sociologului Mirel Palada, care scria pe contul său de facebook  următoarele…

            ”Ce vedem zilele astea reprezintă zenitul puterii Securității asupra partidelor. În îndelungata, necontenita luptă dintre Partid și Securitate, luptă specifică modernității, niciodată Securitatea n-a avut atîta forță în România ca în ziua de azi.

            Peste 10 – 15 ani, lucrurile probabil se vor schimba, pentru că societatea este mereu în schimbare, în transformare, e compusă din forțe divergente aflate într-o continuă dialectică.

            Peste 10 – 15 ani serviciile secrete și instituțiile de forță vor pierde din puterea pe care o au asupra creierelor mulțimii, pentru că nu știu să distribuie cu adevărat plus-valoarea în societate și nu știu ce este ăla compromisul. Gîndirea lor este una strict militară, centrată pe eficiență și mai ales pe eficacitate, nu pe negociere, compromis, empatie, compasiune și alte valori civile.

            Peste 10 – 15 ani, probabil, vom vedea o altă față a acestei continue lupte. Dar azi, aici, acum, Securitatea este stăpînă complet pe țară. Nimic nu mișcă în fața ei. Partidele sînt niște bieți șoricei bicisnici care se refugiază la umbra tufișului din fața necruțătorului prădător saurian cu grade.

            Securitatea construiește cariere politice. Securitatea construiește partide politice. Securitatea folosește aceste instrumente politice, atunci cînd are nevoie de ele, apăsînd scurt pe buton, iar acestea reacționează imediat, întocmai și la timp, cu o obediență specific soldățească.

            Securitatea stă în spate și conduce. În față, pe post de consumabile, de zdrențe care sînt aruncate la prima mînjeală, amărîții de politruci din lumina reflectoarelor.

            Cum li se duce smalțul, cum sînt înlocuiți cu alți soldați. Căci unitatea e plină de ei, elemente interschimbabile mereu dornice de afirmare, de fapte de arme, de fapte de glorie. De efemera ieșire în evidență pentru a le trece glonțul istoriei prin cap și a ajunge mai apoi la depozit, la piese de schimb.             Securitatea stă în spate și conduce, cum le place românilor să fie conduși, prin dictatură. Românii n-au chef de democrație. Sînt prea supuși, prea docili. Să gîndească alții în locul lor. Să fie cineva acolo sus care să-i manipuleze, să le răspîndească emoție în creier, de preferință emoții negative.

            Pe cine să urîm azi, stăpîne? Pe cine să scuipăm și disprețuim și muim, dom’ comandant? Pe cine să dăm vina pe post de țap ispășitor?

            Securitatea stă în spate și conduce. Și e înțeleaptă și învață de pe urma trecutului. Știe că nu trebuie să iasă în față. Știe că nu trebuie să existe o persoană, un chip, pe care să dea lumea vina cînd inevitabil mermeleala militară duce lucrurile în mediocru.

            Carol al doilea. Antonescu. Ceaușescu. Toți militari. Toți dictatori. Toți au fost trași mai apoi la răspundere de istorie. Securitatea știe și bagă la cap. În față trebuie să fie doar politicienii, pe post de consumabile, pe post de pampers care atunci cînd se umple de căcat sînt aruncați fără urmă de remușcare. Pe post de țap ispășitor.   Securitatea crede că astfel lumea nu-i va trage la răspundere atunci cînd și peste 10 – 15 ani lucrurile vor merge la fel.

            Probabil chiar așa va fi. Securitatea e înțeleaptă și conduce țara. Cum putem noi să-i tragem la răspundere? Cum putem noi să le contestăm înțelepciunea cognitivă și morală? Siberia ne mănîncă”.

You may also like...

Leave a Reply