Covid 19 şi…?

Articol de Doru CERNESCU

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

continuare din numărul trecut

Covidul 8 ar putea include, mai pe înţeles spus, sinuciderile, fie că e vorba de cele din dragoste, disperare etc. Da, domnilor guvernanţi!, şi de disperare se poate sinucide omul, mai ales când are o familie numeroasă, îşi pierde locul de muncă ori direcţia, îşi pierde credinţa şi speranţa, se îndatorează şi cămătarii îl ameninţă – pe el ori familia, când are o boală incurabilă şi speranţa de lecuire e zero, când constată că s-a ratat ori societatea l-a abandonat etc. În acest caz singura soluţie e să lupte cu el şi cu ceilalţi pentru a intra în normalitate, gândindu-se că numai aşa e sigur de rezolvarea celor ce şi-a propus, nu mizând pe „bunele intenţii” ale prietenilor ce adeseori se dovedesc a fi duplicitari, dar, e drept, şi pentru luptă îţi trebuie voinţă şi răbdare.

Covidul 9 e „virusul” ce le tulbură mintea unora de ajung să facă din alea nefăcute, mai exact să comită crime fie din gelozie, din ură, invidie, de supra solicitare nervoasă (pe moment), din cauza abuzurilor, nedreptăţilor, umilinţelor, sărăciei şi ruinei produse pe nedrept de victimă etc. Şi o spun ca unul ce nu a făcut-o, dat… nici mult nu a lipsit să o facă, fiind nedreptăţit şi adus în sapă de lemn de un neica-nimeni care, desconsiderând totul inclusiv legile, a mizat pe complicitatea şi necinstea autorităţilor până a ajuns să fie cunoscut cazul pretutindeni, ca atunci, pierzând, s-a stins şi focul duşmăniei. Totuşi, în multe cazuri, nemulţumirile nu se sting decât odată cu cel ce le-a provocat ori cu însuşi păgubitul care astfel pierde de două ori, din motive ştiute numai de Domnul Dumnezeu.

Covidul 10. În acest „segment” se încadrează decesele „din prostie”, şi mă refer la cazurile în care alcoolicul goleşte toate sticlele din cămară, fie că unele au fost umplute cu alcool sanitar, insecticid ori diluant, sau în alte cazuri unii se apucă aşa, doar că li s-a urât cu binele, de sporturi extreme (alpinism, căţărări) ori pariază că pot face una şi alta fără niciun antrenament, fără să aibă cunoştinţele necesare şi fără să-şi testeze limitele gradual, în majoritatea cazurilor ratând.

Lecţia pentru cei ce sunt tentaţi de asemenea aventuri dacă nu le-o dă viaţa, le-o dau eu, recomandându-le să nu mizeze pe o a doua şansă, că nu toţi o au. În rest, orice şi-ar dori din zona excentricului să procedeze aşa cum le-am recomandat mai sus, că nimeni nu se naşte campion peste noapte. Mai mult chiar, să reţină că şi muntele, ca şi marea, are obstacole şi surprize pe care nu oricine e capabil să le treacă, de aceea în cazul muntelui e bine să nu plece decât în grup de minim patru, să aibă telefoane, lanterne şi, de ce nu, o folie mai groasă ori o foaie de cort, de minim 4 metri pătraţi pentru eventualitatea că îi apucă vreo ploaie torenţială pe traseu, că umbrelele s-ar dezmembra de la sine la primul vânt mai forţos. De asemenea, e bine să nu se abată de la traseul circulat, cu atât mai mult cu cât s-au  îmnulţit urşii, fiind un pericol real pentru turişti mai ales că sunt înfometaţi, ei atacând de regulă doar când sunt speriaţi, surprinşi ori când simt miros de mâncare, şansele celui atacat să scape cu fuga fiind sub zero, în acest caz mai fiind într-adevăr bun la drum şi un radio portabil, de mici dimensiuni, dat la volum moderat. Totodată, referitor la riscul înecului (la mare) inclusiv pentru înotători, şi acesta e cât se poate de real pentru că există două tipuri de curenţi (de suprafaţă şi, cei mai periculoşi, de adâncime), curenţi ce în perioada refluxului, fără să ne dăm seama, ne trage spre larg, de aceea în momentele respective e bine să nu ne aventurăm testându-ne „vitejia” că e posibil să fie ultima dată.

            Am ţinut să face aceste precizări la sugestia unor cunoscuţi ce m-au criticat pe considerentul că eu arăt doar faţa umbrită „a lunii”, nu şi reversul, din lipsă de alternative.

C.11. include toate decesele ce se produc din „suprasolicitare”. Şi nu mă refer la cea nervoasă (despre care am mai vorbit), ci la suprasolicitarea din muncă. Da, din muncă, deoarece vrem sau nu să o recunoaştem, dar cineva tot mai trebuie să muncească în ţara lui Papură Vodă, ca aleşii să-şi poată lua amărâtele de salarii, bonificaţii, sporuri şi câte altele pentru nemunca ce o fac, doar nu credeţi că s-ar putea acoperi toate doar din taxe şi impozite?

Să reţinem aşadar că aici, în ţară, dar şi în străinătate, mai sunt câteva milioane de conaţionali – oameni simpli de regulă – ce muncesc zilnic între 12 şi 16 ore, şi mă refer la lucrătorii câmpului, la şantierişti, lucrătorii la negru, şoferi, dame de „companie etc. care, nu din dorinţa de înavuţire, ci de mai bine, se sacrifică, dar voi, gunoaielor, ce primiţi funcţii pe nemerit şi salarii înzecite „de la partid”, consideraţi că toate bunurile se produc singure?

C.12. e un „covid” în care am inclus decesele din „inconştienţă”, şi mă refer la acelea multe ce se „cuantifică” pe trecerile de pietoni, la care vinovat nu e conducătorul auto, ci imprudentul pieton ce se „asvârle” efectiv în trafic, fără niciun fel de prevedere, şi asta chiar dacă autovehiculul e la 2-3 metri de zebră, ba adesea „mortul” mai vorbeşte şi la telefon ori ascultă cine ştie ce informaţii de pe lumea cealaltă la căşti, că altfel nu îmi explic cum de însăşi grija pentru viaţa sa o pasează la şofer ca şi cum ar fi un bun reciclabil ori fără însemnătate.

            Desigur, mai sunt multe alte cazuri ce pot intra lejer la decese din inconştienţă, dar în prezentul „material” nu voi mai include decât unul, chiar dacă la o primă impresie e minor, totuşi… Da, totuşi şi din stimulente sexuale mor anual sute dacă nu mii de „bătrânei” fie că vor să facă faţă vitejeşte soţiei ori amantei (cu mult mai tânără), fie că se simt obligaţi „să onoreze” cât mai multe subalterne, dar uită că o maşină fără benzină tot nu mai merge orice i-ai face, drept care „plusează” până trec dincolo.

Totuşi, în alte cazuri soţia, dornică de o schimbare mai pe potrivă, mai din bune ori nebune intenţii, îl ajută ea dublându-i „doza”, că decesul prin otrăvire poate fi constatat şi condamnabil, dar pentru stimularea excesivă încă nu s-a prevăzut nimic de către legiuitor, aşa că biata văduvă se sacrifică apoi să gospodărească averea şi milioanele neisprăvitului, acesta fiind modelul ultim de transmitere a partenerului incomod pe plaiurile verzi, fără riscuri.

            În sfârşit, pentru că acest covid infinit tinde să monopolizeze inutil sau aproape o pagină de ziar, fugitiv voi trece la C.13, ce se raportează la decesele celor ce uzitează droguri, băutură ori fumat excesiv, la C.14. ce se referă la cei ce se „pricopsesc” în cursul vieţii de boli la plămâni (mineri, furnalişti, forjori, lucrători la fabricile de ciment etc.).

De asemenea, C.15. s-ar putea include bolile transmise de ţânţari, la C.16. bolile ce nu vin din zona africană etc., etc. şi aşa, uşor-uşor ajungem la C.19. care nu este nici mai bun, nici mai rău ca alte rele. Şi asta cel puţin atâta timp cât nu s-a făcut o distincţie clară între decesele produse de ceilalţi factori şi ultimul punându-i-se în sarcină totul.

            Desigur nu am spus şi nu voi spune că trebuie să fim refractari la mijloacele de protecţie, ba din contră, chiar dacă acestea nu ne ajută prea mult. Totuşi a face din el principalul vinovat pentru toate decesele din ultimele 4-5 luni parcă e prea tras de păr, nu credeţi? Pentru recâştigarea încrederii în autorităţi, aşteptăm să ni se spună punctual când şi unde se fac t4este, câţi au trecut  efectiv în lumea drepţilor numai din C.19. şi ce au în vedere să întreprindă autorităţile pentru preîntâmpinarea ori măcar deminuarea celorlalţi covizi…

You may also like...

Leave a Reply