Atitudinea faţă de alţi oameni de munte

LXXX

 În faza acută a conflictului lor, Nae Dimitriu îl declara pe I.I.Dunăreanu “mic cameleon alpin care-şi schimbă culoarea feţei şi îndrăzneala după înclinaţia locului (la şes şi pe platou este impertinent şi rumen; apropierea de verticală îi insuflă o timiditate soră cu moartea…)”*1.

Nu ştim cît de adevărate sînt cele de mai sus, dar culoarea convingerilor este cert că I.I.Dunăreanu şi-a schimbat-o cu multă uşurinţă. Harta lui de debut (Piatra Craiului, 1935-36) răpise prioritatea primei realizări de acest gen Turing Clubului*2, dar la puţine luni harnicul autor se dezvăluia emul convins al lui Mihai Haret. Ghidul acestuia din 1910 (“pînă azi unica […] călăuză turistică românească”) i-ar fi fost nelipsit din rucsac în cei peste zece ani de umblet montan; numele şefului tecerist îi era demn de alăturat uneia din cele mai circulate  poteci  din  Bucegi,  iar  naşterea  toponimicului  “Creasta  Viilor  Senzaţii”  decurgea  din  “motive binecuvîntate”*3.

Peste doi ani însă, ajuns la cîrma unei reviste cu impact, I.I.Dunăreanu arunca primele săgeţi fostului său idol:

“Făcusem în numărul pe martie 1936 al Buletinului Alpin o primă prezentare a masivului, stăruind nu asupra fadelor şi derutantelor denumiri topografice sau înşirări de cote şi vîrfuri…” *4

“Denumirile de Piatra lui Craiu sau Piatra Craiu, ce observăm că încep să prindă teren în literatura noastră turistică, nu corespund toponimiei locale, ci sînt deformări profesionale (?) pornite fie dintr-o dorinţă de originalitate, fie de nevoia unei nefireşti prescurtări.”*5

“Am fi fost extrem de satisfăcuţi dacă d. Mihai Haret şi-ar fi amintit că şi Piatra Craiului […] merită să fie prezentat, ca şi ceilalţi masivi, în aceste Calendare Turistice.” *6

cititi continuarea in editia tiparita

You may also like...

Leave a Reply