Prin Fisura Albastră, în căutarea strălucirii soarelui…

LXXXV

Emilian Cristea. Primii paşi în căţăratură

“După un salut şi o rugăminte, un grup de cîmpineni şi ploieşteni m-au acceptat să particip, într-o dimineaţă de iulie a anului 1935, la escalada Văii Mălinului din Bucegi. Nu-mi închipuiam că evenimentul acela, de o tulburătoare fascinaţie, îmi va fixa, definitiv şi ireversibil, pasiunea pentru alpinism”. La numai o săptămînă, vulcanizatorul (împreună cu prietenul său Nicu Ştefan) nu mai simte nevoia unui ghid. Siguranţa de sine i-ar fi fost însă temperată de întîlnirea pe munte cu Toma Boerescu, al cărui material alpin i-a electri zat realmente făptura.

Precizare: Toma Boerescu a folosit pentru prima dată materialele tehnice la premiera Crestei Coştila- Gălbenele (după cum ne-au declarat N. Baticu, Dan Popescu şi C. Conteş, participanţi la această ascensiune), la 31 mai 1936.

Ca urmare, cei doi novici purced la confecţionarea, din capete de pilă, a unor pitoane, agăţate de cureaua rucsacului cu proxima ocazie: “ele sunau, iar noi blazaţi parcă, ne tîram ghetele […] făcînd să iasă scîntei din tălpile ţintuite”. Ustensilele cu pricina aveau să se spargă însă la primul contact cu stînca.

În consecinţă, cei doi tineri au înţeles că “singura soluţie era să ne apropiem de alpiniştii cu experienţă. Din fericire pentru noi, activau în acest domeniu, de ani buni, inginerul Nicolae Comănescu (mort în martie 1936, n.n.) […] Gheorghe Frimu […] Nicolae Dimitriu […] Alexandru Beldie […] Constantin Ionescu (Titi) […] E greu de exprimat în cuvinte cîtă înţelegere aveau aceşti oameni […] Cu cîtă bunătate m-au primit şi m-au educat în marea lor familie…”

CONTINUAREA IN EDITIA TIPARITA

You may also like...

Leave a Reply