Sporturile de iarnă… Schiul din alte vremuri…

Întotdeauna ne-am întrebat ce  s-ar fi întâmplat cu orașul nostru dacă nu ar fi existat transportul pe cablu, dacă turiștii ar fi trebuit să procedeze ca acum o sută de ani, ca în prima fotografie pe care v-o prezentăm… Turiști cu schiurile în spate spre cabana Vârful cu Dor… Amuzant, nu?

            Acum, dacă ar pleca 100 de oameni din centrul Sinaiei cu schiurile în spate spre Vărful cu Dor, nu știm dacă ar ajunge 50 până la Cabana Schiori, 30 până la 1400 și zece până pe Vârful Cu Dor…

            Probabil că de la 1400 la 2000, pe Drumul de iarnă, nu faci mai mult de două ore… Cine se mai încumetă azi să o ia pe jos, pentru a evita o coadă de trei ore la instalații? Probabil nimeni…  Asta ar face, totuși, o selecție, nu-i așa?

            Cu totul altceva ar fi fost dacă Sinaia ar fi avut o pârtie mai aproape de oraș, cum a fost celebra și deja uitata Popicărie (foto 2), unde chiar că schiul ar fi fost un sport de masă… Am găsit în arhivele noastre o fotografie a Popicăriei dintr-un alt unghi, mai puțin uzual, și ne-am adus aminte cât de lungă era… Și cât de la îndemână…

            Următoarele două imagini prezintă, credem noi, unul dintre primii instructori de schi din zonă. Fotografiile sunt din 1935. Observați, și atunci, ca și acum, atitudinea elegantă instructorului față de ”învățăcel”, privirea miloasă, plină de compasiune, superioaritatea echipamentului de schi.

            Îi invităm pe monitorii de schi de astăzi să ne spună locul în care sunt făcute fotografiile, asta dacă îl recunosc… În caz contrar, să ne întrebe…

You may also like...

Leave a Reply