CEA MAI IMPORTANTĂ SĂPTĂMÂNĂ A CREȘTINILOR ORTODOCȘI

Călin MILOȘ – membru al Consiliului local Sinaia

ZIAR DE SINAIA este un ”spaţiu” de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.

Mai avem puțin și intrăm în săptămâna Patimilor, doar nu credeați că mai stau în acest ultim articol înainte de pauza de care am nevoie să mai abordez subiecte politice, avem alte lucruri spre care ar trebui să ne îndreptăm în perioada aceasta, la care să reflectăm, măcar o săptămână pe an.

Nu sunt eu vreun habotnic, nici măcar un practicant consecvent al ortodoxiei, dar am niște principii de neclintit inspirate din modul acesta creștin în care am fost crescut și educat de mic, pe care cu siguranță le voi transmite mai departe așa cum voi putea eu mai bine și pe care o să le împărtășesc cu voi.

Primul principiu este cel care mă face să evit un obicei mult prea des întâlnit în societatea actuală, cel despre consumare a oamenilor de către oameni, succint l-aș numi “dacă nu poți ajuta/iubi aproapele, măcar nu-l distruge”, propria interpretare foarte simplistă din “ajută-ți aproapele”. Asta am evitat mereu, dacă nu am putut sau dacă nu am vrut să ajut pe cineva (se întâmplă și asta, nu sunt nici pe departe perfect), atunci singurul lucru pe care mi l-am propus a fost să nu mă folosesc nici material, nici spiritual, sub nicio formă de oameni pe ale căror sensibilități le puteam specula și folosi pentru a obține eu anumite avantaje. Din păcate, societatea noastră este radicalizată, o societate falsă, în care neasumarea responsabilității și încercarea de a “nimici dușmanii inventați pentru hrănirea unor traume proprii” este deja aproape o regulă.

Normal că nu ne va duce nicăieri pe termen scurt, poate însă din haosul ăsta să se nască ceva, însă cu prea multe sacrificii inutile. Oamenii sun făcuți să se ajute unul pe altul pentru a progresa împreună, eu altă cale de progres nu văd. Suntem prea multe diviziuni care lucrează independent, deci foarte departe de o comunitate, foarte departe de o societate, foarte departe de o națiune.

La al doilea o să încep prin a vă spune că eu am trei mari pasiuni: muntele, pădurea și pescuitul. Toate sunt legate de natură, pe toate le-am fost învățat de mic că-s daruri ale Divinității și, din respect pentru asta, mi-am construit propria mea abordare și percepere față de asta. Nu există loc din cele menționate mai sus din care să nu mă întorc cu un “cadou” lăsat de alți oameni, un pet, o pungă etc. Fac asta de când mă știu și pot observa că suntem mai rău pe măsură ce trece timpul. Peștii sunt din ce în ce mai puțini și toate apele pline de plastic, pline efectiv, pădurile din ce în ce mai exploatate, la fel și munții. Eu nu pot schimba nimic ca individ, pot doar să fac tot ce depinde de mine să îmbunătățesc la nivel micro, să populez o apă din banii mei, să ajut anumite zone la nivelul meu etc., toate astea fără a simți nevoia să le fac publice. V-am spus, nici măcar nu știu dacă mă pot numi creștin în accepțiunea celor care se autoproclamă, însă mi-am creat propria mea legătură cu Dumnezeu, la nivelul meu de înțelegere și de putere.

Nu voi mai pomeni decât una, “nu lăsați lumea să vă modeleze după chipul ei”. Eu aici mai am de lucrat, sunt cam extremist, nu numai că nu mă interesează, de multe ori sunt prea dur în exprimare, mereu îmi pare rău după, dar parcă nu reușesc să mă contolez tot timpul, v-am spus, nu sunt perfect, însă sunt conștient și încerc să mă autodepășesc de fiecare dată.

Nu am calitatea să dau lecții de niciun fel, nici de moralitate, nici de conduită, de nimic, mi-aș dori însă să ne luăm mai mult timp pentru a ne înțelege unii pe alții, pentru a ne accepta și pentru a ne ajuta unii pe alții, măcar să conștientizăm asta în primă fază.

Sper să ne vedem sănătoși cu puțin mai multă lumina în suflete!

You may also like...

Leave a Reply