Hristos a înviat! Biserica și vaccinarea

După ce anul trecut Dumnezeu a îngăduit ca bisericile să fie închise, iată că anul acesta s-a milostivit și ne-a îngăduit să petrecem Învierea Lui Hristos în sânul bisericii, alături de comunitatea tuturor creștinilor trăitori în legea credinței noastre ortodoxe.

Sincer să fiu, după cele întâmplate anul trecut, mă așteptam ca bisericile să fie luate cu asalt anul acesta, convins fiind că lecția primită în anul ce a trecut at fi trebuit să aibă puterea de a ne trezi, de a ne face să înțelegem că nu suntem nimic fără de Dumnezeu.

Din fericire, bisericile au fost pline doar până ce s-a împărțit lumina, din nefericire însă, după împărțirea luminii bisericile s-au cam golit, ca de obicei. Ceea ce dovedește că oamenii nu prea au înțeles absolut nimic din experiența ultimului an.

De altminteri până și disperarea cu care oamenii se agață de niște așa-zise vaccinuri, experimentale conform chiar prospectelor respectivelor vaccinuri, demonstrează indubitabil că oamenii nu au înțeles mare lucru despre ce li se întâmplă și de ce li se întâmplă.

Faptul că nu au înțeles nimic cei care oricum erau străini de credință, de biserică și de Hristos, nu este de nicio mirare, trist este faptul că nu au înțeles absolut nimic oameni care se pretind a fi creștini, ba chiar și înalți oficiali din ierarhia Bisericii Ortodoxe Române, care a găsit de cuviință să se implice în campania aceasta atât de discutabilă de vaccinare, în  ciuda faptului că nu dețin niciun fel cunoștințe medicale care să le permită acele poziții publice. Ar fi fost mult mai de folos dacă acești înalți prelați ar fi avut poziții publice ferme anul trecut, când au fost închise bisericile sau când a fost interzisă împărtășania, pe motiv de răspândire a gripei COVID.  Nu uit că, la un moment dat, se punea chiar problema schimbării canoanelor și a modului de împărtășire a credincioșilor, neomarxist-liberalii din conducerea statului, împreună cu lista de ONG-uri care  i-au adus la putere pe banii trădării de țară și de neam, venind cu ideea complet imbecilă a linguriței de unică folosință sau a linguriței de acasă pentru administrarea sfintei împărtășanii. Spre surprinderea mea, în loc să văd întreaga biserică în stradă pentru o asemenea blasfemie, am văzut doar un înalt prelat, pe Prea Sfintia Sa Teodosie, singurul înalt prelat cu o pozitie clară, fără niciun echivoc. Cei care acum susțin vaccinarea (despre care nu au niciun habar) nu au avut nicio poziție publică atunci (despre ceea ce ar fi trebuit să se priceapă).

Asa se face că dacă atunci când trebuia să vorbească,  biserica a tăcut ca mortul în păpușoi, acum ar fi trebuit să aibă decenţa să nu deschidă vorba. Și așa societatea este ruptă în două din cauza răcelii acesteia și a vaccinurile menite zică-se că să ne scape de această răceală. Nu există niciun motiv serios pentru care biserica ar fi trebuit să se implice într-un subiect care nu are de-a face cu biserica, cu Hristos, cu credința sau cu mântuirea sufletului.

Mă întreb în aceste condiții, ce caută Biserica Ortodoxă Română cot la cot cu neomarxiștii care conduc țara acum, neomarxiști în a căror agendă politică este desființarea bisericii, scoaterea religiei din școli, distrugerea familiei tradiționale, promovarea homosexualității și a altor abominații împotriva firii ca cele de mai sus.

Acum doar câteva săptămâni, în Parlamentul European s-a votat o rezoluție care interzice folosirea în instituțiile publice și deci și în școli a apelativelor mamă, tată, bărbat, femeie, considerate ca încălcând drepturile fundamentale ale omului. Rezoluția are caracter de recomandare deocamdată în România, până ce va deveni norma de drept și va deveni obligatorie. Unde este Biserica Ortodoxă Română în povestea asta? În loc să se ocupe de campania PNL-USR-PLUS de vaccinare, la care se opun şi extrem de mulţi doctori din ţara noastră şi de peste hotare, nu ar trebui mai bine să se ocupe de salvarea ultimului bastion al credinței din România, familia tradițională? Întrebarea este retorică.

Asta nu înseamnă deloc că nu ar mai trebui să avem încredere în biserică, pentru că, din fericire, biserica suntem noi, toți credincioșii creștin ortodocşi, chiar dacă înalții prelați bisericești sunt în majoritatea lor niște lași și trădători.

Din fericire în Biserica Ortodoxă Română sunt încă o mulțime de preoți și de duhovnici care au curajul să spună lucrurilor pe nume, care arată ei înșiși conducere BOR cu degetul și călăuzesc credincioșii pe Calea lui Hristos. 

Aud deseori pe cei care nu se duc la biserică, că nu o fac din cauza popilor, că sunt așa și pe dincolo. Mulți sunt așa precum zic ei, dar eu știu și mai mulți care sunt exact așa cum ar trebui să fie, drepți, curajoși, cu dragoste de oameni și credința neștirbită în Hristos.

Pentru aceia, foarte mulți, merită să facem un efort că să îi căutăm, să aflăm Adevarul, să luptăm pentru mântuirea noastră atât că oameni cât și ca neam.

Oare atunci când ne îmbolnăvim, nu facem efortul să găsim cel mai bun doctor, indiferent unde l-am găsi? Dacă facem asta pentru trup, nu ar merita cu atât mai mult să o facem și pentru suflet? Hristos a înviat!

You may also like...

Leave a Reply