- un nod în gâtul puterii locale.
(1927-1932) (X) Cîteva explicaţii privind metamorfoza toponimică a ceea ce astăzi numim Hornurile Văii Seci. Pe harta lui din 1924, M. Haret aplică (probabil absolut întîmplător) menţiunea “V. Seacă” firului văii avîndu-şi obîrşia la nord-est de Cruce. Fără să dea mare...
L În iarna care a urmat, grupurile conduse de Dimitriu şi, respectiv, Comănescu depăşesc în dificultate tot ce se realizase pînă atunci în anotimpul rece. Dimitriu, cuprins de ceea numea o “mică isterie alpină”, suie acum, după cum am...
XLIX În 1930-32, ca urmare a succeselor sale în căţărătură, N. Dimitriu începe să trateze turiştii obişnuiţi drept “mazete”, “săpători de şanţuri alpine”, “vîrforişti” etc. Ca şi cum aceasta nu ar fi fost de ajuns pentru stîrnirea unor numeroase antipatii,...
XLVIII Spre deosebire de alţii, părăsind şi înfiinţînd asociaţii doar a-şi satisface orgoliul unui post de conducere, Nae Dimitriu, plecat din A.E.R., nu s-a grăbit să înfiinţeze o nouă “ciupercă” (expresia aparţine unui contemporan). Membru al Turingului (chiar dacă restant...
XLVII Prin 1927-28, din dorinţa de avea un sediu al grupului lor, Cristache Dedula şi prietenii săi de munte au luat legătură cu avocatul Cezar Pascu, organizatorul unui cămin cultural pe strada Rozelor din cartierul Izvor (mare parte a membrilor...
XLV Tot în luna aprilie a anului 1930, Constantin (Nini) Parhon şi de Niki Bălan, colegi de facultate, pornesc din Buşteni să urce Valea Albă, în condiţii de autentică iarnă. Ninsese şi persista o vreme închisă. Drumul pînă la “Verdeaţă”, cu...
XLIV Părăsind potecile Bucegilor, tot mai mulţi turişti pătrund la sfîrşitul deceniului trei în abruptul prahovean al Bucegilor. În iunie 1929, de pildă, Mircea Chernbach, Gh. Mortzun, Ion Gesticone, Alexandru şi Titu Evolceanu, Jean Dumitrescu şi Niculescu, străbat Valea Mălinului. Tot...
XLIII Despre dispariţia lui Niki Alexandrescu am aflat seara, în gara Buşteni, de la Vasile Căpăţînă. Pe moment nu am dat importanţă problemei, căci se mai întîmpla ca unul din noi să întîrzie pe munte, şi să apară a doua...
XLII Pătrunderi în abruptul Bucegilor (1927-1932) Către sfîrşitul deceniului trei, cei mai buni dintre turişti nu se mai mulţumeau cu turele clasice pe munte. Spiritul de competiţie afectează acum cele mai neaşteptate domenii ale mişcării montane. Este organizată de pildă o...
Explorările grupului Ţiţeica: premiere? Am arătat că în deceniul al treilea Mihai Haret lansase moda “premierelor”, atribuindu-şi sie ori prietenilor săi întîia parcurgere a numeroase trasee. Contrar acestei optici, Radu Ţiţeica a susţinut (îndeosebi după 1932, cînd alpiniştii...
XXXXIX Versanţii Văii Albe Într-una din cărţile sale, Nestor Urechia indică pe faţa Coştilei ridicată deasupra Văii Albe “nişte cline repezi ierbate, numite «Gălbinări», după culoarea roşcată-gălbuie a ierbii, spre toamnă”. Consultat de către fraţii Ţiţeica, Butmăloi a declarat că ştie...
XXXXVIII Bucşoiul “Uriaşul de piatră răsunătoare”, cum i-a spus Bucura Dumbravă Bucşoiului, cunoaşte paşii fraţilor Ţiţeica în vara anului 1923. Suiseră Valea Morarului, cînd, sub vîrful Bucşoiului, au întîlnit pe potecă un drumeţ singuratic. Au schimbat impresii,...
XXXXVII Această reprezentare, ce avea să stimuleze în mod hotărîtor dezvoltarea alpinismului românesc, îşi are punctul de plecare într-un mărunt fapt divers. Pe poteca Sinaia-Piatra Arsă, tînărul Niki Andronescu, aflat în excursie cu tatăl sau, a găsit un altimetru barometric*1...
XXXXVI Morarul (continuare) “Se iese f.f. bine între Acul Mare şi Degetul Roşu dinspre valea Morarului”, se mai aprecia la scurtă vreme (excursie împreună cu profesorul Ţiţeica), din strungile Acelor. Calea încercării de a sui frontal cît şi complet versantul...
Morarul Deşi străbătuseră Valea Cerbului încă din 1921 (excursie Babele-Omul-Buşteni), fraţii Ţiţeica acordă o atenţie specială Morarului abia peste trei ani. Reperează atunci, tot din Valea Cerbului, brîurile feţei sudice, dintre care “două sînt mai favorabile de luat”: unul ducînd...
XXXXIV Clinul nordic al Coştilei Ca şi în cazul altor zone abrupte din Bucegi, cînd l-au zărit pentru prima dată (în cursul unei coborîri de la Omul, în 1921), versantul de miazănoapte al Coştilei a părut fraţilor Ţiţeica inaccesibil, “fără...
