- un nod în gâtul puterii locale.
LXXXVIII Anii cincizeci… La C.C.A., E. Cristea (care se pare că a rămas pînă la pensie personal muncitor civil) avea trei subordonaţi*1. Între aceştia figurează iniţial Moise Pompiliu şi Vlad Costinescu, alături de care suie în 1949 Hornul Vulturilor din...
LXXXVII Dornic să se afirme, E. Cristea avea în vedere imediat după război două posibile trasee. Primul era Fisura Mare din Peretele Văii Albe; al doilea, a cărui escaladă îi fusese sugerată de Mircea Sterescu, se afla în Peretele Gălbenelelor....
LXXXVI O revendicare Odată realizat traseul din Peretele Piscului Rece, Emilian Cristea spune că nu a îndrăznit, “din modestie şi respect pentru membrii Clubului Alpin Român”, să afirme că “el era, de fapt, cel mai greu […] din ţară”. Comentarii:...
LXXXV Emilian Cristea. Primii paşi în căţăratură “După un salut şi o rugăminte, un grup de cîmpineni şi ploieşteni m-au acceptat să particip, într-o dimineaţă de iulie a anului 1935, la escalada Văii Mălinului din Bucegi. Nu-mi închipuiam că evenimentul...
LXXX În faza acută a conflictului lor, Nae Dimitriu îl declara pe I.I.Dunăreanu “mic cameleon alpin care-şi schimbă culoarea feţei şi îndrăzneala după înclinaţia locului (la şes şi pe platou este impertinent şi rumen; apropierea de verticală îi insuflă o...
LXXIX Considerîndu-se deja “vechi propagandist al ideii turistice”, cu o vechime de peste două decenii pe munte, imediat după război I.I.Dunăreanu pune în mişcare o adevărata avalanşă editorială: Drumuri de munte (1946), Piatra Craiului (1946) şi Bucegi (1948). În esenţă,...
LXXVIII Spre sfîrşitul vieţii sale, I.I.Dunăreanu a susţinut că “în Piatra Craiului am umblat pe propriile mele urme, am deschis drumuri noi, am descoperit noi peisaje, am contribuit la dezvoltarea alpinismului”*1. Titlul de “părinte al Pietrei Craiului”, răsărit pe dorinţa...
LXXVII – 23 iulie : Muchia dintre Ţimbale Aceasta coamă, situată între Călineţ şi valea Podurilor, “ne atrăsese de mult atenţia”. Angajarea s-a făcut din şaua de obîrşie a Vîlcelului Caprelor. Protagoniştilor, cea mai dificilă porţiune le-a fost cea dintre...
LXXVI La începutul lunii iulie 1939, I.I.-Dunăreanu se afla la Plaiul Foii, împreună cu Titi Ionescu şi Franz Bauschke. Avînd şansa unui timp minunat şi beneficiindu-se, se pare, de îndrumările lui C. Lehmann*1, grupul admirist a trecut neîntîrziat la acţiune....
LXXV Cele subliniate de noi în citatul precedent nu trebuie să inducă în eroare. La debutul celui de-al patrulea său an de explorări în masiv I.I.Dunăreanu pătrunsese întrucîtva în abrupt, dar nu se abătuse cu un pas de la ceea...
LXXIV După cum indică şi titlul, lucrarea de debut a lui I.I.Dunăreanu cuprindea şi o parte dedicat Pietrei Craiului, similară ca tentă cu restul volumului. “Casa Diana-Valea Padina Închisă (Brîul Caprelor, n.n.)-Creasta Pietrei Craiului. Timp necesar: 5-6 ore, la care...
Cîteva aspecte legate de formaţia profesională a lui I.I.Dunăreanu părăsesc doar aparent cadrul lucrării de faţă. Către jumătatea secolului el se recomanda în scris “profesor”, titlu ce îi va fi recunoscut în ultimii ani de numeroase persoane, atît verbal, cît...
LXXI “În Gazeta Sporturilor din 18.02 a.c. a apărut o informaţie emanată de la conducerea asociaţiei ADMIR, cu privire la desărcinarea şi înlocuirea subsemnatului din funcţia de secretar general […] şi de redactor al revistei Buletinului Alpin. Pentru restabilirea adevărului...
LXVIII În paralel Udrişte-Olt a fost calificat drept “unul din cel mai abili «regizori», cunoscut în lumea alpină pentru bîlbîielile proprii şi figurative care îl caracterizează, cuprins în ultima vreme de un adevărat delir de grandomanie, dublat de o predispoziţie...
LXVII În Buletinul informativ al secţiei ADMIR-Bucureşti se află şi următoarea menţiune, aparent neînsemnată: “Primul număr al anului viitor [dorim] să nu ne mai afle în această haină …” Promisiunea avea să fie respectată, I.I.-Dunăreanu şi colegii săi dobîndind o...
LXVI De planuri ambiţioase nu pare să fi dus I. Udrişte-Olt lipsă nici înainte de 1935. După cooptarea în echipă a lui I.I.-Dunăreanu conducerea asociaţiei vădeşte însă o conştiinţă de sine deadreptul exagerată, permiţîndu-şi de pildă să ignore sugestia unor...
