Category: ISTORIE

LXXX  În faza acută a conflictului lor, Nae Dimitriu îl declara pe I.I.Dunăreanu “mic cameleon alpin care-şi schimbă culoarea feţei şi îndrăzneala după înclinaţia locului (la şes şi pe platou este impertinent şi rumen; apropierea de verticală îi insuflă o...

LXXIX  Considerîndu-se deja “vechi propagandist al ideii turistice”, cu o vechime de peste două decenii pe munte, imediat după război I.I.Dunăreanu pune în mişcare o adevărata avalanşă editorială: Drumuri de munte (1946), Piatra Craiului (1946) şi Bucegi (1948). În esenţă,...

LXXVIII  Spre sfîrşitul vieţii sale, I.I.Dunăreanu a susţinut că “în Piatra Craiului am umblat pe propriile mele urme, am deschis drumuri noi, am descoperit noi peisaje, am contribuit la dezvoltarea alpinismului”*1. Titlul de “părinte al Pietrei Craiului”, răsărit pe dorinţa...

LXXVII – 23 iulie : Muchia dintre Ţimbale Aceasta coamă, situată între Călineţ şi valea Podurilor, “ne atrăsese de mult atenţia”. Angajarea s-a făcut din şaua de obîrşie a Vîlcelului Caprelor. Protagoniştilor, cea mai dificilă porţiune le-a fost cea dintre...

LXXVI La începutul lunii iulie 1939, I.I.-Dunăreanu se afla la Plaiul Foii, împreună cu Titi Ionescu şi Franz Bauschke. Avînd şansa unui timp minunat şi beneficiindu-se, se pare, de îndrumările lui C. Lehmann*1, grupul admirist a trecut neîntîrziat la acţiune....

LXXV Cele subliniate de noi în citatul precedent nu trebuie să inducă în eroare. La debutul celui de-al patrulea său an de explorări în masiv I.I.Dunăreanu pătrunsese întrucîtva în abrupt, dar nu se abătuse cu un pas de la ceea...

LXXIV După cum indică şi titlul, lucrarea de debut a lui I.I.Dunăreanu cuprindea şi o parte dedicat Pietrei Craiului, similară ca tentă cu restul volumului. “Casa Diana-Valea Padina Închisă (Brîul Caprelor, n.n.)-Creasta Pietrei Craiului. Timp necesar: 5-6 ore, la care...

LXXI “În Gazeta Sporturilor din 18.02 a.c. a apărut o informaţie emanată de la conducerea asociaţiei ADMIR, cu privire la desărcinarea şi înlocuirea subsemnatului din funcţia de secretar general […] şi de redactor al revistei Buletinului Alpin. Pentru restabilirea adevărului...

LXVIII În paralel Udrişte-Olt a fost calificat drept “unul din cel mai abili «regizori», cunoscut în lumea alpină pentru bîlbîielile proprii şi figurative care îl caracterizează, cuprins în ultima vreme de un adevărat delir de grandomanie, dublat de o predispoziţie...

LXVII În Buletinul informativ al secţiei ADMIR-Bucureşti se află şi următoarea menţiune, aparent neînsemnată: “Primul număr al anului viitor [dorim] să nu ne mai afle în această haină …” Promisiunea avea să fie respectată, I.I.-Dunăreanu şi colegii săi dobîndind o...

LXVI De planuri ambiţioase nu pare să fi dus I. Udrişte-Olt lipsă nici înainte de 1935. După cooptarea în echipă a lui I.I.-Dunăreanu conducerea asociaţiei vădeşte însă o conştiinţă de sine deadreptul exagerată, permiţîndu-şi de pildă să ignore sugestia unor...

LXV Hărţi În condiţiile în care Bucegii constituiau principala atracţie pentru asociaţiile turistice ale vremii, ADMIR şi-a îndreptat atenţia spre zone montane mai puţin cunoscute: Piatra Craiului, Iezer-Păpuşa sau versantul sudic al Făgăraşilor. Dintre acestea, un deosebit interes a fost...

LXIII Odată preluate frîiele ADMIR, în 1934, echipa lui Ion Udrişte-Olt a acţionat cu multă energie pentru punerea în practic a ţelurilor asociaţiei. Noul preşedinte nu a disperat excesiv de retragerea echipei N. Dimitriu. Pierderea valorică era incontestabilă, dar cum...