- un nod în gâtul puterii locale.
XCIV “Prietenii”(continuare) Dacă în 1955 Emilian Cristea şi-i asociase în filipica sa pe Aurel Irimia şi Gh. Epuran, de această dată s-a amestecat (penultimul pe listă, căci “modest, s-a retras întotdeauna în spatele echipei”*1) între Matei Schenn, Vasilescu Dan, Bogoiu...
XCII Susţinătorii (continuare) D– Piatra Craiului apare în 1971 cu autori E. Cristea şi E. Nedelcu. Peste treisprezece ani, o lucrare aproape identică (care nu menţionează ediţia iniţială) nu pomeneşte de E. Nedelcu. Asemănător s-au petrecut lucrurile cu Munţii Făgăraşului,...
LXXXIX Primele tentative în Fisura Albastră s-au desfăşurat în 1945; iată-le în relatarea celui avea să-şi facă din escaladarea vestitei spintecături “opera de căpetenie”: “Acest traseu a fost încercat pentru prima dată de o coardă de trei alpinişti*1, în ziua...
LXXXVIII Anii cincizeci… La C.C.A., E. Cristea (care se pare că a rămas pînă la pensie personal muncitor civil) avea trei subordonaţi*1. Între aceştia figurează iniţial Moise Pompiliu şi Vlad Costinescu, alături de care suie în 1949 Hornul Vulturilor din...
LXXXVII Dornic să se afirme, E. Cristea avea în vedere imediat după război două posibile trasee. Primul era Fisura Mare din Peretele Văii Albe; al doilea, a cărui escaladă îi fusese sugerată de Mircea Sterescu, se afla în Peretele Gălbenelelor....
